Se poate afirma ca Munch a fost un artist neobosit, dar obsedat de sinele sau din motive care cu siguranta nu au tinut de o afectiune narcisiaca. In autoportretele sale Munch examineaza rolul sau ca artist, relatia cu lumea din jurul sau si mai ales pozitia sa de exclus, de paria. Imaginile rezultate sunt o marturie a spaimei sale existentiale, explorandu-i si incercand sa-i explice atitudinile fata de viata, moarte, sexualitate, iubire, feminitate, masculinitate. Mai ales din cea de a doua parte a vietii sale, Munch a fost preocupat tot mai intens de sentimentul de singuratate, de maladie a spiritului, pentru ca in ultimii ani sa devina fascinat de ideea imbatranirii si mortii. Multe dintre autoportretele care vor fi prezentate in cadrul acestei noi expozitii nu au mai fost niciodata expuse in public. O mica parte s-a bucurat de privirile vizitatorilor in cadrul unor expozitii colective din 1945 si 1963, cateva au fost expuse individual in putine randuri. Dar este pentru prima data cand se ofera posibilitatea studierii in detaliu a explorarii facute de Munch propriei identitati.