Muzeul Metropolitan de Arta din New York prezinta intre 21 noiembrie 2006 - 20 mai 2007 o fascinanta expozitie dedicata lui Louis Comfort Tiffany, organizata cu sprijinul Fundatiei Tiffany & Co.
Daca pana acum expozitiile prezentau creatiile lui Tiffany, de aceasta data subiectul este magnifica locuinta construita de artist in Oyster Bay, New York, numita Laurelton Hall.
Tiffany a terminat constructia in 1905, iar casa a fost cu adevarat marea sa capodopera si din multe privinte sinteza ce definea personalitatea complexa a marelui artist. Implicandu-se pas cu pas, Tiffany a creat practic fiecare aspect, oricat de neinsemnat al proiectului, in exterior si in interior, iar rezultatul a fost extraordinar. Dar nu a fost o simpla locuinta a unui mare artist, ci si muzeul personal al acestuia, unde si-au gasit loc multe dintre creatiile sale, tinute pina atunci departe de ochii publicului.
Expozitia de la Muzeul Metropolitan de Arta este o fereastra deschisa catre o lume fascinanta, lumea din Laurelton Hall.
Tiffany s-a daruit total proiectarii, mobilarii si decorarii locuintei si gradinii din Oyster Bay, un refugiu perfect din calea tumultului lumii artistice si nu numai, abordand diverse subiecte, folosind materiale variate si cele mai surprinzatoare surse de inspiratie.
Din pacate casa a fost distrusa de un devastator incendiu in 1957, dar s-au pastrat o parte din elementele arhitecturale si decoratiunile interioare, precum si o buna parte a colectiei personale a artistului, prezentate acum in premiera.
Printre piesele aflate la Laurelton Hall se numara lucrari variate, precum vitralii, picturi, vaze din sticla si ceramica, dar si importante colectii de arta japoneza, chineza si amerindiana, considerate de Tiffany cele mai valoroase, chiar mai pretioase decat propriile lucrari.
Louis Comfort Tiffany a fost unul dintre marii artisti, marcand definitiv sfaristul secolului XIX si in special secolul XX prin creatiile sale, devenind un nume sinonim cu luxul si eleganta.
De la inceput Tiffany s-a bucurat de placerile vietii, tatal sau, Charles Lewis Tiffany, fiind fondatorul si actionarul majoritar al Tiffany & Company, celebrul magazin din New York, care oferea celor interesati in special bijuterii, dar si alte produse de lux. Datorita acestei origini Louis C. Tiffany a stiut ce inseamna eleganta si arta inca de la inceput, iar bogatia tatalui i-a oferit si resursele financiare necesare pentru propriile proiecte comerciale si artistice.
Dupa ce a terminat Academia Militara Eagleswood din New Jersey, Tiffany a calatorit in strainatate si a luat lectii de pictura si nu numai de la unii dintre cei mai importanti ai vremii. Puternic influentat in special de peisagistul american George Inness, care preda la Eagleswood, Tiffany s-a dovedit un pictor de talent, cu un deosebit simt pentru culoare.
Chiar daca pictura va ramane unul dintre domeniile predilecte, Tiffany isi va dedica intreaga viata si enorma sa energie creativa designului, productiei si vanzarii de obiecte de arta decorativa, asa cum era de asteptat de la mostenitorul Tiffany & Company.
Datorita pregatirii sale artistice, precum si faptului ca era obisnuit din familie cu regulile dure ale comertului, Tiffany nu a ezitat sa se lanseze in domeniul decoratiunilor interioare, proaspat aparut ca urmare a estetismului din 1870 - 1880. Primul sau parteneriat a fost cu pictorul si decoratorul Samel Colman, designerul Candace Wheeler si artistul si designerul de mobilier Lockwood de Forest.
Cei patru au infiintat o companie sub numele de Louis C. Tiffany & Associated Artists, reusind in scurt timp sa atraga o serie de clienti importanti. Intre acestia s-a numarat si presedintele american Chester A. Arthur, care i-a angajat pe tinerii artisti sa realizeze decoratiunile interioare pentru mai multe camere ale Casei Albe, aducand companiei notorietatea de care aceasta avea nevoie.
Tiffany nu se putea insa limita la realizarea unor modele in conformitate cu gusturile clientilor, incercand mereu sa ofere ceva nou, lansand intre altele piese si ansambluri inspirate de arta orientala sau direct de natura, ceea ce a facut ca si Compania sa fie cunoscuta ca unul dintre liderii in domeniu. In aceeasi perioada Tiffany incepe sa experimenteze lucrari in sticla, domeniu care il pasiona. La inceput a incercat sa reproduca vitraliile medievale si vechile tehnici in sticla, descoperite in muzee, apoi si-a dorit chiar mai mult. Cu ajutorul asociatiilor sai, Tiffany a realizat mai multe obiecte din sticla, in mii de culori si texturi variate, ajungand in final sa includa in catalog pese 5000 de culori si texturi diferite, care ii permiteau "sa picteze in sticla" si sa ofere schemelor de design interior, ferestrelor si lampilor efecte de lumina si culoare pana atunci de neimaginat.
Aceste creatii in sticla l-au impus pe Tiffany ca unul dintre marii artisti ai epocii, iar promovarea lor i-a adus si renumele de redutabil om de afaceri, care reusea sa imbine in chip fericit arta si tranzactiile. In 1883 Tiffany a desfiintat compania Associated Artists, iar ulterior va infiinta la New York mai multe firme pentru productia si vanzarea creatiilor sale din sticla. A realizat in special compozitii regilioase si figurative pentru ferestrele bisericilor, iar acest domeniu a fost mult timp principala sa sursa de finantare. Ulterior va realiza si ferestre decorate pentru birouri, hoteluri sau colectionari bogati. Chiar daca tot timpul Tiffany a fost principala minte creativa din spatele companiilor, nu a ezitat sa apeleze la unii dintre cei mai talentati artisti ai vremii, intre care Frederic E. Church, Will H. Low sau Elihu Vedder, care la randul lor au adus un suflu nou lucrarilor din sticla.
Spre sfarsitul secolului XIX Tiffany a inceput sa lucreze cu Arthur J. Nash, unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati sticlari americani. Cei doi, impreuna cu o echipa de chimisti, designeri si artizani, au reusit sa produca un nou tip de sticla, patentat sub numele Favrile. Inventia a oferit companiei sansa unei diversificari a ofertei, pe piata aparand o gama larga de produse, de la vaze si farfurii elegante la lampi cu ulei sau sfesnice, toate din sticla Favrile.
Mai tarziu, profitand de aparitia becului electric, Tiffany a lansat si mai multe colectii de abajururi din sticla cu plumb, folosind pentru acestea bucatile ramase de la vitralii si ferestre. La fabrica sa din Corona, condusa de Alvin Tuck, au inceput sa fie produse si obiecte din metal, la inceput doar suporturi pentru lampi, apoi numeroase accesorii din sticla si metal, precum seturi de birou, ceasuri si sfesnice. La sfarsitul secolului XIX, Tiffany era deja considerat un mare artist, iar creatiile sale se vindeau la preturi deloc neglijabile, fiind tot mai cerute de colectionari.
Lampile Tiffany, numite "fantezii luminoase" de catre Seigfried Bing, dealerul parizian care a inventat termenul Art Nouveau, s-au dovedit un succes comerical de invidiat, iar in 1906 compania oferea peste 125 de modele diferite, castigand numeroase premii la expozitii si targuri din Europa si America.
Incepand din primul deceniu al secolului XX Tiffany a inceput sa fie atras in special de modele naturaliste, inspirate de realitate, poate si pentru ca una dintre vechile sale pasiuni era horticultura, dar si datorita influentei curentului Art Nouveau, pe atunci in voga. Pentru a diversifica si mai mult oferta, Tiffany a lansat si mai multe motive florale, create de o echipa de designeri, renumiti, majoritate femei, intre care se numarau Clara Driscoll, Mrs. Curtis Fueschel si Agnes Northrup.
Louis Comfort Tiffany s-a bucurat de succes comercial si datorita sustinerii venite din partea companiei tatalui sau, cele doua firme colaborand la nivel executiv, iar magazinul Tiffany & Company punand in vanzare produse Tiffany Studios. Chiar daca produsele Tiffany au continuat sa fie prezente pe piata in anii '20, productia s-a diminuat treptat incepand din perioada primului razboi mondial, cand piata europeana s-a inchis, iar gusturile au inceput sa se schimbe.
Celebrul creator a murit pe 17 ianuarie 1933, lasand in urma o adevarata legenda. In prezent produsele originale Tiffany sunt "vedete" ale licitatiilor de arta, fiind adesea vandute la preturi impresionante.
Octombrie 2006
