Povestea celor doi artisti
La apogeul carierei sale, Rodin era considerat in Europa si Statele Unite ca cel mai mare sculptor de la Michelangelo. Sculpturile sale cu accente dramatice, stilul inovator si accentul pus pe miscare, expresie si evocarea spiritului erau admirate si cautate de colectionari. Rodin avea 41 de ani si atinsese in sfarsit succesul de critica si public pe care si-l dorea. In 1882 o intalneste pe Camille Claudel, atunci in varsta de doar 17 ani. Claudel era un talent nativ in sculptura, in ciuda varstei fragede, iar artistul consacrat Rodin, impresionat de talentul si frumusetea artistei, a angajat-o drept asistenta pentru a-l ajuta la realizarea primei comenzi venite din partea statului francez, intitulata Portile Iadului. Hotarata si ambitioasa, Claudel a acceptat imediat, hotarata sa invete cat mai mult de la artistul pe care il considera un adevarat geniu. In timpul orelor lungi petrecute impreuna, lucrand in atelierul lui Rodin, cei doi artisti s-au apropiat tot mai mult, ajungandu-le la o legatura amoroasa puternica, alimentata de pasiunea comuna pentru sculptura. Lucrarile realizate in aceasta perioada fericita reflecta inspiratia derivata din admiratia si iubirea dintre cei doi, sentimente care le vor influenta creatia pe tot parcursul carierei.
Desi aceasta influenta reciproca a durat, relatia furtunoasa a celor doi nu a rezistat, iar la inceputul lui 1890 cei doi au inceput sa se distanteze pana la despartirea finala. Mai multi factori au contribuit la deterioarea relatiei dintre Rodin si Claudel. Rodin se bucura de admiratia criticilor si a publicului din intreaga lume, cunostea numerosi artisti si era o figura extrem de influenta in lumea artistica. Ajunsese deja un nume care putea distruge sau lansa un artist. Criticii se obisnuisera deja sa priveasca lucrarile realizate de Claudel ca apartinand unei studente a lui Rodin, comparandu-i in permanenta sculpturile cu cele ale fostului iubit. Mai mult, impresia generala era ca artista nu face decat sa-l imite pe Rodin. Ranita de aceste afirmatii, Claudel a inceput sa se distanteze de Rodin tot mai mult, reprosandu-i ca nu ii permite sa se exprime ca artist. In afara comparatiei cu Rodin, Claudel se confrunta si cu prejudecatile epocii privind femeile care doreau sa se impuna in arta - in special in privinta celor care alegeau sculptura - precum si lipsa de sanse in educatie si profesie. Un alt obstacol in povestea de dragoste a celor doi a fost relatia lui Rodin cu vechea prietena si fost model Rose Beuret. Desi foarte indragostit de Claudel, Rodin nu a parasit-o pe Beuret, alaturi de care traise pentru aproape un sfert de secol. Refuzul lui Rodin de a termina aceasta prietenie a starnit furia lui Claudel. Geloasa, frustrata si furioasa, Claudel a rupt legatura cu Rodin definitiv. Dupa despartire, vietile celor doi au urmat directii diferite. Cariera lui Rodin a ajuns la apogeu, fiind considerat cel mai mare artist al lumii. Rodin, in pofida despartirii, a continuat sa o sprijine pe Claudel atat prin interventii in presa cat si financiar. Deseori a recomandat lucrarile fostei iubite colectionarilor si galeriilor. Claudel in schimb s-a retras in singuratate. Din cauza despartirii in scurt timp s-a imbolnavit, fiind internata in 1913 intr-un sanatoriu, unde si-a petrecut ultimii 30 de ani de viata. 12-10-2005 Foto : Auguste Rodin, "Jules Dalou"