Vineri 8 decembrie 2006, s-a deschis la galeria Apollo expoziția anuală a Secției de Artă Sacră și Restaurare a UAP. Sunt prezenți, din păcate, doar o parte dintre restauratorii care, în ultimele decenii, redau viață și strălucire vechilor ctitorii, fără ca prin aceasta, expoziția să fie mai puțin merituoasă. Și este astfel pentru că aduce în prim plan detalii semnificative dintr-o activitate extrem de laborioasă, tehnică și creativă în același timp, ale cărei greutăți, capcane și bucurii, trăite în singurătatea aproape monahală a muncii, scapă - de regulă - celui care-i contemplă rezultatele.
Așadar, din culisele șantierelor, atrag atenția posterele ce înfățișează, în mod sintetic și elocvent, intervențiile și spectacolul unei splendide picturi (1682) de la biserica Doamnei din București, (Dan Mohanu și colectivul) dilemele de la mănăstirea Bistrița Vâlcea și Gura Motrului (Elena Murariu), "epifaniile imaginii" în care-l descoperim pe Pârvu Mutul, la mănăstirea domnei Marica Brâncoveanu, Mamul (Călin Bârzu și Gina Baranovski), sau cele înfățișând restaurările de la Băjeștii lui Mareș (Viorel Grimalski) ori picturile recuperate alături de ansamblul nou de la modesta dar spectaculoasa biserică din Pleșoi (Const. Andronic și echipa). Nu mai puțin interes și comentarii suscită planșele referitoare la restaurarea picturilor mănăstirii Arnota și ale bolniței Polovragilor (Șerban Angelescu și colectivul), după cum cele prin care laboratorul de pictură pe lemn al Muzeului Național de Artă își prezintă câteva lucrări se recomandă ca un adevărat îndreptar metodologic în recuperarea autenticității operei (Mihaela Nacu și Camelia Comșia). O secțiune omagială este rezervată prezentării extrem de succinte a excepționalei opere de restaurare de sculptură realizată în decursul unei cariere de domnul Aurel Olteanu Stâncă la MNAR și premiată acum de Secția de restaurare. Expoziția cuprinde și câteva creații originale de artă sacră, și salutăm cu această ocazie prezența compozițiilor realizate în tehnica vitraliului, semnate Andrei Efremov, admirabilele icoane pe lemn, nu doar bine pictate, ci bine "descoperite", cu care Elena Murariu știe de ani buni să își cucerească publicul, ca și cele în encaustică datorate lui Mihai Dumitru ori pictate pe sticlă de Mihaela Nacu și Maria Constantinescu, acestea din urmă adevărate hierofanii ale sacrului în artă.
Un loc special este rezervat celor câteva fotografii de mari dimensiuni înfățișând picturi murale semnate de Grigore Popescu la mănăstirea Tismana, Lainici și biserica Sf. Gheorghe București. Descendent al unei tradiții seculare, încă vii, de pictură bisericească, Grigore Popescu este un pictor postbizantin atașat tradiției frescei și stilisticii bizantine, într-un mod personal, absolut remarcabil.
Se pune întrebarea, cum îți poți manifesta personalitatea inserându-te atât de fidel în tradiție? Aici poate este o taină ce răsplătește smerenia ucenicului de ieri dar și temerile, căutările înfrigurate, insomniile maestrului de azi, artist și iconograf autentic. Încurajator este faptul că taina aceasta pare a fi împărtășită de mai toți participanții la expoziția Restaurare și Artă Sacră de la galeria Apollo. Semn că la noi, arta sacră este autentică și vie chiar și în manifestările declarat atașate tradiției.
Decembrie 2006
