Vernisajul va incerca sa exploreze dezvoltarea artistica a lui Parrish si metodele lui de lucru, demonstrand motivele pentru care acesta este considerat unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti artisti americani ai secolului trecut. Parrish se considera un artist comercial, desi studiase la prestigioasa Pennsylvania Academy of Design.
Succesul sau s-a datorat nu doar simplei indemanari in pictura, dar si pasiunii sale pentru (pe atunci) noile tehnici de fotografiere si imprimare color de inalta calitate, tehnica ce a ajutat enorm la raspandirea creatiilor sale. Redefinind rolul artistului plastic, Parrish a creat un stil unic, combinand ilustratia cu pictura. Expozitia include exemple din fiecare perioada de creatie, pornind de la ilustratiile realizate pentru cartile de copii.
Volumele ilustrate de Parrish din carti precum "Mother Goose" sau "The Golden Age" au fost reeditate de nenumarate ori, devenind unul dintre principalele moduri in care noi si noi generatii s-au familiarizat cu opera artistului. Multi dintre admiratorii sai il cunosc pe Parrish mai ales pentru calendarele artistice realizate intre 1918 si 1934 pentru Edison Mazda, un fabricant de lampi electrice. Prin intermediul acestor imagini cu personaje imbracate in toga in peisaje fantastice, artistul a adus o adevarata provocare tehnologiei acelor timpuri, impunand noi standarde in litografia color. Rezultatul, asa cum intuise Parrish, a fost o noua metoda de imprimare, vie si inedita. Una dintre cele mai cunoscute realizari din aceasta categorie este "Daybreak", din 1922, reprezentand o tanara femeie care intampina primele raze ale rasaritului.
Sub forma de afis, "Daybreak" a devenit un succes de masa, fiind regasita in holurile hotelurilor, dormitoare, sufragerii. Pe scurt, a fost un triumf de marketing care l-a transformat pe Parrish intr-unul dintre cei mai cunoscuti artisti americani, asigurand si piata pentru reproducerile artistice ieftine, dar de calitate. Parrish si-a realizat picturile sale cu ajutorul fotografiilor, care ii ofereau mai mult timp in studierea modelului, pentru a fi sigur de redarea corecta a anatomiei. Sotia si cei trei copii s-au numarat frecvent printre modelele alese de artist. Dar cea care a fost pentru mai bine de jumatate de secol modelul preferat a fost Susan Lewin. Aceasta a inceput sa pozeze pentru Parrish in 1905, facand acest lucru pana in 1960. In perioada in care afaceristii americani incepusera sa comande picturi murale ample, pentru a-si impodobi locuintele, Parrish era cel mai cautat. In cadrul expozitiei poate fi vizionata si creatia realizata in 1914 pentru Gertrude Vanderbilt Whitney, infatisand o petrecere populara din Renastere. Cu toata implicarea in "comercial", prin realizarea la comanda a astfel de opere pentru un cerc restrans de privilegiati care si le puteau perminte, Parrish s-a pronuntat pana la sfarsitul vietii pentru "democratizarea artei", vazand in fenomenul artistic o forma de dezvoltare sociala.
Din anii 30 Parrish a inceput sa realizeze in principal peisaje, ca un raspuns la profunda criza prin care trecea America. In fata crizei economice si sociale, artistul opune imagini evocand confortul vechi, pierdut, locatii idilice si linistitoare. Ulterior, in timpul celui de al doilea razboi mondial, peisajele au o tenta nationalista, evocand de multe ori frumusetea naturala a SUA. Prin carti, calendare sau pe coperti de reviste, imaginile create de Maxfield Parrish, prezentand trubaduri, nimfe si fiinte mitologice in spatii Arcadiene au trezit mereu interesul si au tinut vie imaginatia. Folosind noile tehnici de imprimare, Parrish si-a tranformat operele in primele afise artistice produse in masa, zeci de mii dintre acestea regasindu-se si astazi in SUA.
Februarie 2006