Marile orase din Statele Unite, cele precum Atlanta, New Orleans, Miami sau New York detin cele mai ridicate niveluri de inegalitate, similare cu Nairobi, Buenos Aires sau Santiago de Chile. La celalalt capat al lumii, Beijing este considerat a fi orasul in care egalitatea este cea mai ridicata, in timp ce, in medie, cele mai multe orase egalitare din lume se afla in Europa de Vest.
Raportul ONU-Habitat este un raport anual care are ca scop descoperirea celor mai armonioase orase din lume. Concluziile obtinute sunt menite sa ajute pentru o mai buna intelegere a modului in care unele orase functioneaza si cum unitatea acestora poate fi imbunatatita.
Acest raport este indreptat in special catre autoritati si toti cei interesati pentru a imbunatati calitatea vietii intr-o lume care devine tot mai urbana si mai aglomerata.
Raportul a fost aplicat astfel in anul 2008, an in care coeficientul Gini care era normal folosit pentru a masura inegalitatea la nivel national, a fost utilizat pentru masurarea inegalitatii la nivel de oras. Coeficientul Gini denumit dupa inventatorul sau, statisticianul italian Corrado Gini, masoara disproportia intre distribuirea veniturilor si averilor.
Bazandu-si cercetarea pe statistici economice, autorii au descoperit ca in multe din orasele din Statele Unite, desi acestea sunt mai bogate decat alte orase din lume, inegalitatea veniturilor este destul de mare, crescand peste nivelul international de alerta.
Potrivit raportului, in Canada si Statele Unite ale Americii, cel mai important factor care determina inegalitatea este rasa. In partea de vest a New Yorkului, spre exemplu, 40% dintre negri, hispanici si alte rase castiga mult mai putin decat un american. In aceste conditii americanii de origine africana din Statele Unite ale Americii au o speranta de viata identica cu cea a locuitorilor Chinei sau locuitorilor Indiei, in ciuda faptului ca Statele Unite ale Americii sunt mai bogate decat cele doua tari mentionate. La nivel global raportul releva ca, in medie, egalitatea civica, politica, sociala se remarca in special in orasele din Europa de Vest. In societatile dezvoltate, mai exact cele europene, nivelurile inregistrate in Danemarca, Finlanda sau Slovenia pentru coeficientul Gini a atins o valoare de 0,25, cea mai scazuta din intreaga lume. Potrivit valorii acestui coeficient, rezulta ca inegalitatile sunt foarte mici la fel ca in Austria, Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Norvegia, Suedia sau Elvetia. Aici nivelul Gini variaza de la 0,25 la 0,3.
Un nivel scazut de inegalitate reflecta performanta economiilor nationale si regionale din tarile mentionate si capacitatea de reglementare a acestora in privinta capacitatii de a redistribui bunastarea locala si nationala.
Analizand rata inegalitatii urbane inregistrata in tarile in curs de dezvoltare, raportul a concluzionat ca orasele din Asia sunt cele mai egale. Coeficientul Gini a fost in aceste orase 0,39.
Cu toate acestea sunt multe diferente intre veniturile castigate de cetateni in unele orase. Aceste diferente ne arata ca agregatele nationale nu sunt neaparat reflectate la nivel local.
Spre exemplu, Beijing, capitala Chinei, cu egalitatea sociala cea mai ridicata dintre orasele din Asia, are coeficientul Gini cel mai mic din Asia, dar incomparabil cu coeficientii oraselor din Europade Vest. El este situat la nivelul 0.22. Hong Kong, Regiunea Administrativa a Chinei, are cel mai mare coeficient Gini din toate tarile asiatice, anume 0.53.
Raportul mai scoate in evidenta si ca orasele din Asia urmeaza un trend al inegalitatii, ca urmare a globalizarii si liberalizarii economice. Toate aceste schimbari in structura ocupationala afecteaza nivelurile de inegalitate. In 2002 spre exemplu, castigul cumulat al celor mai bogati 10% din cetatenii din Asia era de patru ori mai mare decat castigul celor mai saraci 10%.
Concentrandu-si atentia asupra Americii Latine si Caraibelor, rezultatele raportului au aratat ca acelasi coeficient Gini, in zonele urbane si orasele selectate, este situat la cel mai mare nivel din intreaga lume.
Spre exemplu, Brazilia a raportat o rata a somajului de peste 4,3% in 1990 si 12,3% in 2003. In acest context salariile medii ale angajatilor au inregistrat in sectorul industrial o diminuare cu 4,3% in acelasi an, 2003. Rata somajului si diminuarea salariilor au polarizat distributia veniturilor in zonele urbane. Pentru acest motiv, dar si din considerente istorice, orasele din Brazilia inregistreaza astazi cele mai mari disparitati din intreaga lume in distributia veniturilor.
Nu e de mirare ca orasele din Africa Subsahariana inregistreaza cele mai ridicate niveluri de saracie din lume.
Cu toate acestea, saracia rurala este omniprezenta in regiune, iar mai bine de 50% din populatia urbana traieste sub pragul saraciei. Sierra Leone, Dire Dawa si Dar es Salaam sunt printre orasele cu standardele de viata cele mai ridicate din Africa Subsahariana. Coeficientul Gini atinge aici un nivel de 0,32, 0,39, respectiv 0,36.
In orasele Africii de Sud si cele din Namibia, inegalitatile sunt cele mai pronuntate si situate la un nivel foarte ridicat. Inegalitatile din aceste doua tari sunt mult mai ridicate decat cele din orasele Americii Latine.
Coeficientul Gini mediu din orasele din Africa de Sud este de 0,73.
Ingrijorat de nivelurile in crestere ale inegalitatii din orase, Anna Tibaijuka, Director Executiv al UNHABITAT, a solicitat angajamentul liderilor politici si sprijinul celor specializati in planificarea urbana, pentru a promova sustenabilitatea si echitatea pentru a construi orase armonioase.
