Vocea Black Sabbath in prima perioada de activitate a trupei (pentru multi si cea mai interesanta). Ulterior ca artist solo scrie un capitol esential pentru heavy metal, lanseaza mai multe albume de referinta si reuseste sa cucereasca publicul cu turneele pline de energie, dar si sa apara in paginile ziarelor si revistelor din cauza exceselor si povestilor scandaloase. Fie ca era vorba de droguri, alcool, incidente cu lilieci, declaratii controversate sau umorul sau aparte, spumos si uneori bizar. Printul Intunericului, asa cum este numit de presa si de fani, porecla pe care o transforma in renume, fie si pentru ca a reusit sa depaseasca momente care i-ar fi ucis pe multi. Iar Ozzy isi spune toata povestea, asa cum a trait-o si a inteles-o, in paginile unei autobiografii care nu ar putea sa plictiseasca pe nimeni de la prima pana la ultima pagina.
De la anii copilariei care prevesteau mai curand inchisoarea decat faima mondiala (nu aveau sa lipseasca problemele cu legea si arestarile sau o condamnare), viitorul solist vocal al celor de la Black Sabbath a cunoscut saracia, drogurile de tot felul, alcoolul in cantitati imense, o serie de accidente si incidente pe care mai tarziu pe priveste cu detasare ironica (desi nu putine l-ar fi putut omori, si aproape ca au facut-o), “cariera” de muncitor sau de hot marunt, fara prea multa sansa. In punctul in care este clar pentru toata lumea ca Ozzy Osbourne va ajunge in cele din urma mort din cauza unei supradoze sau a bauturii, daca un judecator mai aspru nu il va condamna pentru multi ani, singura lui evadare este muzica. Prea putini ar fi crezut atunci cand nu peste multa vreme acelasi Ozzy va ajunge vocea unei trupe noi, Black Sabbath, stranie si intunecata pentru publicul de atunci, care va revolutiona muzica rock si va lansa alaturi de noua voce (si nu numai) discuri de referinta. Iar marea sa revansa avea sa fie ca si dupa despartirea de colegii sai acelasi Ozzy Osbourne a reusit sa aiba o cariera solo care continua si astazi, cel mai recent album fiind “Ordinary Man” din 2020.
Dar dincolo de imaginea de pe scena, milioane de discuri, interviuri, videoclipuri, fani si muzicieni mai tineri care l-au vazut ca pe un model viata lui Ozzy a insemnat si perioade intunecate, multe secrete care au scapat presei, scandaluri, mersul pe sarma foarte subtire deasupra abisului, salvarea in viata de familie care il va duce in cele din urma in postura inedita de personaj principal intr-un reality-show (in ciuda ironiilor decizia i-a adus un plus de popularitate nesperata) si in final un artist care cu toate defectele sale a ajuns intr-un punct in care poata sa priveasca in urma stiind ca a lasat ceva care conteaza.
O carte scrisa in colaborare cu Chris Ayres care se dovedeste nostima, trista, amuzanta, plina de intamplari, cu un stil profund personal si in care il regasesti pe acel Ozzy uneori confuz din interviuri, cu multe momente prea putin cunoscut publicului larg si destule nestiute chiar si de fani, sincera, directa, pasionanta, lasand la final impresia ca si de aceasta data muzicianul a spus totul asa cum a facut-o de fiecare data in studio sau pe scena: cum a crezut si cum a simtit, fara sa se ascunda si fara sa incerce sa isi pacaleasca publicului.
Ozzy Osbourne si Christ Ayres, Eu sint Ozzy, editura Polirom, 2021, traducere Mircea Pricajan