Ernest Hemingway s-a nascut pe 21 iulie 1899 in Oak Park. Dupa terminarea liceului, desi tatal sau isi dorea ca Ernest sa urmeze si cursurile unei facultati, viitorul scriitor avea cu totul alte planuri, dorindu-si sa devina militar sau scriitor, pe cat posibil ambele. In octombrie 1917 Ernest Hemingway s-a angajat la Kansas City Star, ca redactor.
Familia Hemingway - Ernest Hemingway - in dreapta
Despartirea de tatal sau, care a tinut sa-l conduca pe peronul garii, l-a impresionat pe Ernest, scriitorul reproducand dupa mult timp scena in "Pentru cine bate clopotul".Nu a uitat niciodata amestecul de emotii din clipa despartirii de orasul natal si mai ales de familie, dar atractia unei cariere in presa si in viitor a uneia literare era mult prea puternica.
La inceput Ernest Hemingway a locuit alaturi de unchiul sau intr-un apartament de pe Warwick Boulevard, la mica distanta de sediul redactiei, pentru ca mai tarziu sa se mute intr-un mic apartament inchiriat, impreuna cu prietenul sau Carl Edgar.
In cadrul ziarului Ernest se ocupa de stirile cu iz senzationalist ale zilei, de la crime la jafuri si accidente, dar si de celebritatile care treceau prin oras. Asa ca proaspatul ziarist alerga in fiecare zi de la sediul Politiei la gara, unde pandea vedetele zilei, pentru a ajunge in final la camera de garda a spitalului, unde incerca sa afle informatii despre accidente. A fost un exercitiu bun pentru Hemingway, chiar daca extrem de obositor si prin natura stirilor deprimant pentru o fire prea sensibila. A invatat pe parcurs cat a putut despre jurnalism, dar marele castig a fost deprinderea abilitatii de a scrie in fraze scurte, cu impact puternic asupra cititorului si intr-un spatiu cat mai restrans. De la colegii cu experienta si din cursuri improvizate de jurnalism a inteles ca datoria sa este sa informeze pur si simplu. Orice fel de comentarii se puteau dovedi inutile sau chiar puteau denatura sensul stirii.
Hemingway si-a gasit un model si mai tarziu un mentor in Lionel Calhoun Moise, pe care il admira pentru stilul de a scrie. acesta avea o viata dezordonata, inecata in alcool si violenta, lipsita de orice reguli. Poate ca nu era un model foarte bun pentru un tanar jurnalist, dar Moise reusea de fiecare data sa scrie bine, indiferent cat ar fi baut. Era pentru Hemingway idealul scriitorului profesionist, care lucreaza bine indiferent de intamplarile din viata personala.
Ernest a castigat admiratia colegilor in urma unui scurt material despre un caz de variola inregistrat la Union Station, gara unde ziaristul isi cauta materialele. Materialul nu ar fi fost demn de luat in seama daca povestea ce a stat in spatele lui nu ar fi fost impresionant si reprezentativa pentru Hemingway.
Acesta a gasit intr-o zi un barbat, cu semnele specifice ale bolii, prabusit in mijlocul garii si gemand incet. De jur imprejur, multimea curioasa formase un cerc, la o distanta sigura. Nimeni nu incerca sa il ajute, desi fusese chemata o ambulanta. Dupa toate aparentele barbatul era un cersetor pe care nimeni nu isi dorea sa-l ajute. Furios, Hemingway l-a luat pe bolnav in brate, l-a dus la spital, unde a decis ca toate cheltuielile sa fie platite de ziar.
In timpul primului razboi mondial Ernest s-a inscris ca voluntar, facand parte dintr-o unitate de sanitari. A fost ranit pe front, decorat, petrecandu-si un timp indelungat prin spitale, in convalescenta. La intoarcerea in Statele Unite s-a angajat din nou ca reporter, lucrand pentru cateva ziare americane si canadiene, fiind trimis apoi de unul dintre acestea in Europa. Noua sa calitate de corespondent i-a oferit sansa de a cunoaste noi evenimente si personalitati, pe care avea sa le transpuna mai tarziu in proza sa.
In anii 20 Hemingway facea parte din grupul americanilor expatriati din Paris, pe care l-a descris in prima sa lucrare importanta din 1926, "The Sun Also Rises", care s-a bucurat de un succes multumitor. La fel s-a intamplat si cu romanul din 1929, Adio arme, in care Hemingway reda experientele de pe front. Doar ca de aceasta data personajul principal, dezamagit de realitatea razboiului, alegea sa dezerteze.
Trimis ca reporter de front in Spania, in timpul razboiului civil, Hemingway avea sa traiasca momente si experiente care s-au contopit in "Pentru cine bate clopotul" din 1940. In ultima parte a vietii sale avea sa realizeze poate cea mai reusita creatie, capodopera "Batranul si marea" din 1952, care avea sa se bucure si de o ecranizare pe masura.
Hemingway a fost nu doar un scriitor ci si un pasionat de sport, atras de latura dura, masculina a vietii. Personajele sale preferate sunt vanatori, soldati, matadori, siluete dure, uneori chiar primitive, al caror curaj si onestitate se confrunta cu societatea moderna. De regula acestia pierd lupta, si odata cu infrangerea apar si deznadejdea si pierderea credintei.
Stilul sau este direct, cu multe dialoguri, critalizat inca de la primele sale povestiri din anii 20. Hemingway a murit in Idaho in 1961, lasand nu doar o opera impresionanta, dar si o expresie favorita, pe care o folosea atat in corespondenta cat si adesea in dedicatiile de pe carti : "il faut d'abord durer". Expresia, a carei traducere ar fi "in primul rand trebuie sa dureze", este definitorie atat pentru personalitatea scriitorului cat si pentru celebritatea de care se bucura inca.
www.artline.ro
