In perioada studiilor lucreaza ca jurnalist si critic pentru Neue Leipziger Zeitung, si se muta in 1927 la Berlin, continuand sa colaboreze cu ziarul din Leipzig in calitate de corespondent, semnand adesea cu diverse pseudonime. Pana in 1933 publica foarte mult - poezie, reportaj, recenzii - in diverse publicatii ale vremii, de la ziare foarte populare ca Berliner Tageblatt la reviste precum Die Weltbuhne, un autor foarte apreciat si prolific, si debuteaza in volum cu o culegere de poezii, urmata in scurta vreme de alte trei, apreciate de critica vremii, dar fara un impact deosebit de public. Este si unul dintre colaboratorii si sustinatorii unei reviste pentru copii faimoase in acei ani, Kinderzeitung von Klaus und Klare, si surprinzator poate pentru cei care il cunosteau pentru articolele sale din cotidiene sau analizele critice se bucura de un remarcabil succes datorita povestirilor, poeziilor si jocurilor pentru copii care apar aici. In aceasta perioada Erich Kastner incepe de altfel sa cocheteze cu ideea unei cariere ca autor de carti pentru copii, gen foarte popular atunci ca si acum.
In paralel cu activitatea publicistica incepe sa lucreze la manuscrisul primei sale carti de gen (care va fi si cea mai cunoscuta), o naratiune politista pentru cei mici numita "Emil si detectivii", care in deceniile urmatoare va fi ecranizata in repetate randuri si tradusa in peste 50 de limbi, fiind vanduta in milioane de exemplare. Prima versiune cinematografica, cea regizata in 1931 de Gerhard Lamprecht, a fost la randul ei un succes mai ales printre copii. Romanul avea sa abia si o continuare abia in 1933, cand Kastner publica "Emil si cei trei gemeni". Incurajat de impactul pe care l-a avut prima aventura cu Emil in rolul principal Kastner mai publica si alte carti pentru copii in anii '30 si '40, si chiar daca nu sunt veritabile bestseller-uri totusi il vor face unul dintre cei mai populari autori pentru copii din spatiul german.
Daca in perioada nazista multi dintre colegii de generatie au preferat sa paraseasca Germania, Kastner a fost unul dintre cei care au ales sa ramana, desi nu simpatiza in vreun fel noul regim. Dimpotriva. Dar cum era deja un reporter si un scriitor cunoscut, si mai ales deoarece nu dorea sa isi abandoneze mama, se va confrunta in repetate randuri cu cenzura, este arestat in repetate randuri, exclus pana la urma din Asociatia Scriitorilor, iar cartile sale, inclusiv cele dedicate copiilor, sunt trecute pe lista titlurilor interzise. Dupa razboi se muta la Munchen, unde lucreaza ca jurnalist la Neuer Zeitung si ca editor si colaborator al revistei pentru copii Pinguin, iar in anii '50 realizeaza si emisiuni radiofonice si, spre surpriza celor cu gusturi mai conservatoare, lucreaza si pentru un teatru de cabaret. Continua sa scrie si sa publice, cartile sale pentru copii (mai ales Emil si detectivii) sunt redescoperite cu entuziasm, traduse, reecranizate - spre incantarea lui Erich Kastner.
In 1960 a primit Premiul Hans Christian Andersen, considerat cea mai importanta distinctie pentru autorii literaturii pentru copii.
Erich Kastner a murit pe 29 iulie 1974 la Munchen.
Foto: frodo.at