Emil Garleanu, prozator, regizor, scenarist de film si jurnalist roman, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878 la Iasi. In perioada 1896-1898 urmeaza Scoala de ofiteri de infanterie din Iasi, primind gradul de sublocotenent de infanterie, fiind repartizat in regimentul 13 Stefan cel Mare din Iasi.
Pasionat in acelasi timp si de beletristica, Emil Garleanu isi face debutul in literatura in anul 1900, publicand in revista Arhiva din Iasi schita "Dragul mamei" si poezia "Iubitei", sub pseudonimul Emilgar. Infiinteaza in anul 1904 revista "Fat-Frumos", colaborand apoi cu reviste precum Convorbiri critice, Samanatorul, in care publica o buna parte din scrierile sale.
Scriitorul publica primul sau volum de proza "Batranii" in anul 1905. Un an mai tarziu se stabileste la Bucuresti, devenind redactor la "Neamul Romanesc", revista condusa de Nicolae Iorga. In aceeasi perioada se casatoreste cu Marlena (Maria Elena).
Volumul de schite si povestiri "Din lumea celor care nu cuvanta" este cea mai cunoscuta opera a lui Emil Garleanu, publicata in anul 1910, urmata de o alta scriere la fel de importanta, "Nucul lui Odobac", aparuta in acelasi an.
Alte volume semnate de scriitor: Cea dintai durere (1907), Schite din razboi (1908), Visul lui Pillat (1915), Culegatorul de roua (1919) etc. Postum ii mai apar cateva volume, printre care Visul lui Filat (1915), O lacrima pe-o geana (1915) si Privelisti din tara (1915).
Emil Garleanu s-a afirmat si ca regizor si ca scenarist. Regizeaza in anul 1914 filmul "Cetatea Neamtului" si scrie scenariul pentru filmul "Dragoste la manastire".
In anul 1911 este ales presedinte al Societatii Scriitorilor din Romania, si director al Teatrului National din Craiova.
Emil Garleanu se stinge din viata la 2 iulie 1914, la Campulung-Muscel.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
