A fost profesoara de liceu pana in 1940, apoi a lucrat la Directia Presei ca functionara (1940-1946), bibliotecara in cadrul Ministerului Sanatatii (1948-1952) si ulterior ca translatoare la Comitetul Geologic, din 1952 pana in 1956. In paralel Elvira Bogdan a publicat numeroase texte si articole in presa, la inceputul anilor '30, bucurandu-se insa de succes mai ales ca autoarea mai multor carti pentru copii si adolescenti.
Debuteaza inca din 1928 (cand inca mai era studenta) in paginile ziarelor Adevarul si Dimineata, si in 1931 publica prima sa carte, o culegere de povesti pentru copii ce poarta titlul Talismanul de safir. Va ramane de altfel cea mai populara si mai iubita dintre cartile sale. Initial va folosi ca pseudonim numele de Alice Basarab, cu care va semna nu doar acest prim titlu, dar si alte carti, precum Vieti minunate (1939) sau Fii fericita, Doamna (1942). Nu va fi singurul, pentru o perioada Elvira Bogdan semnand si ca Sulfina Borangic. In afara activitatii literare lucreaza in acesti ani in presa, ca redactor al publicatiei Neamul romanesc pentru popor (1931) si o regasim in anii razboiului, din 1942 pana in 1944, conducand revista Mariana.
A facut parte din mai multe societati si organizatii culturale: Academia Tiberina din Roman, Societatea Oamenilor de Litere din Paris, a fost membra-societara a Asociatiei Scriitorilor de Limba Franceza din Paris.
In tara se bucura de succes de critica si public mai ales dupa al Doilea Razboi Mondial, cand se dedica aproape exclusiv scrierilor pentru copii si tineret, de la povesti si basme prelucrate de autoare la scrieri originale, romane, fictiuni istorice, carti de calatorie.
Daca in Domnita Ruxandra (1969) criticii au gasit ecouri si trimiteri la Sadoveanu, in Gloriosii (volum publicat in 1981) autoarea reuneste povestiri inspirate din istoria nationala si universala sau cu eroi desprinsi din viata cotidiana si proiectati intr-un spatiu fabulos, fantastic. De un real succes s-au bucurat si cartile ei de calatorie, prezentari pline de farmec ale Frantei sau Italiei, precum Castelele Loirei. Viata de glorie si stralucire din trecutul Frantei, publicata in 1947, sau Prin Italia, patria artei din 1976. A semnat si mai multe traduceri din literatura franceza.
Elvira Bogdan a murit pe 3 mai 1987.