A fost profesoara de liceu pana in 1940, apoi a lucrat la Directia Presei ca functionara (1940-1946), bibliotecara in cadrul Ministerului Sanatatii (1948-1952) si ulterior ca translatoare la Comitetul Geologic, din 1952 pana in 1956. In paralel Elvira Bogdan a publicat numeroase texte si articole in presa, la inceputul anilor '30, bucurandu-se insa de succes mai ales ca autoarea mai multor carti pentru copii si adolescenti.

A facut parte din mai multe societati si organizatii culturale: Academia Tiberina din Roman, Societatea Oamenilor de Litere din Paris, a fost membra-societara a Asociatiei Scriitorilor de Limba Franceza din Paris.
In tara se bucura de succes de critica si public mai ales dupa al Doilea Razboi Mondial, cand se dedica aproape exclusiv scrierilor pentru copii si tineret, de la povesti si basme prelucrate de autoare la scrieri originale, romane, fictiuni istorice, carti de calatorie.
Daca in Domnita Ruxandra (1969) criticii au gasit ecouri si trimiteri la Sadoveanu, in Gloriosii (volum publicat in 1981) autoarea reuneste povestiri inspirate din istoria nationala si universala sau cu eroi desprinsi din viata cotidiana si proiectati intr-un spatiu fabulos, fantastic. De un real succes s-au bucurat si cartile ei de calatorie, prezentari pline de farmec ale Frantei sau Italiei, precum Castelele Loirei. Viata de glorie si stralucire din trecutul Frantei, publicata in 1947, sau Prin Italia, patria artei din 1976. A semnat si mai multe traduceri din literatura franceza.
Elvira Bogdan a murit pe 3 mai 1987.