Foto:WikimediaBiografie Vacarescu Elena
Elena Vacarescu (n.21 septembrie 1864 - d.17 februarie 1947), scriitoare franceza de origine romana este laureata in doua randuri cu premiul Academiei Franceze.
S-a nascut la Bucuresti intr-o foarte veche si vestita familie de boieri. Poeta, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceza, fiica a diplomatului Ioan Vacarescu si a Eufrosinei Falcoianu, nepoata pe linie directa a lui Iancu Vacarescu ("Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a Romaniei de odinioara"; "Mama mea apartinea si ea unei vechi familii de boieri - Falcoianii - prezenti in toate cronicele de altadata ale Valahiei"), isi petrece copilaria si adolescenta la vatra Vacarestilor de langa Targoviste.
"Dintre toate locurile unde au vietuit poetii, Vacarestii din Dambovita duc mai mult cu ei semnul unei ursite si vraja unei amintiri".
Primeste o educatie aleasa. In 1891 este exilata in Italia pentru ca dupa un scurt popas in tara, in 1895 sa se stabileasca definitiv in Franta, unde se distinge in viata literara pe mai multe planuri. Debuteaza in anul 1886 publicand la Paris volumul "Chants d'aurore" (Cantecele zorilor), volum premiat de Academia Franceza.
In anul 1925 a fost primita membra a Academiei Romane. A tradus in limba franceza din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Toparceanu, Minulescu si Vinea. Moare la Paris, pe 17 februarie 1947 si este inhumata in cripta familiei Vacarestilor din cimitirul Bellu.
