2. Sunteti, una peste alta, satisfacuti de ceea ce a iesit pana la urma?
3. Credeti ca printre cartile acestei noi generatii literare pe care le-ati publicat exista vreuna capabila sa dobandeasca pana la urma statutul de carte-cult, conform acceptiei de pe piata occidentala?
4. In cele din urma pariul pe care vi l-ati asumat credeti ca a fost castigat deja sau investitia o considerati ca fiind pe termen mai lung, din punctul de vedere al istoriei literare?
5. Multe dintre cartile autorilor tineri au fost acuzate sau in orice caz tratate cu acest termen de asa-numitul "pornocultism" si de alegerea programatica a subiectelor legate de sexualitate, droguri si alte subiecte considerate "tari", pe principiul ca acestea au din start succes. Credeti ca e ceva adevarat aici, dincolo de valoarea artistica a fiecarui text in parte? 35 de carti in "Ego. Proza"
1. Editura Polirom "s-a aruncat in lupta" intr-un moment in care senzatia era ca proza romaneasca este privita ca o cenusareasa. La inceputul anului 2004 am lansat, se stie deja, sapte autori, sub sloganul "Voteaza literatura tanara!". N-am urmarit sa obtinem un zgomot de surle si trambite, ci am vrut sa dam un semnal puternic pietei ca lucrurile pot si trebuie sa se miste. Cei care sustin ca a fost vorba de "proza la pachet" folosesc o expresie goala de continut Ð in fond, fiecare dintre cartile aparute atunci a avut si are un destin individual.
2. Exista, sigur, motive de satisfactie. Au aparut in colectia "Ego. Proza" cativa autori foarte buni, cu o excelenta receptare critica. Nimeni nu poate vorbi astazi despre literatura postdecembrista fara sa pomeneasca autori care au debutat sau au confirmat la Polirom.
3. In colectia "Ego. Proza" au aparut pana acum 35 de carti. Daca am fi publicat doar trei sau cinci, puteam sa le enumar si sa sustin calitatile fiecareia in parte. Asa insa o sa ma opresc la cateva volume foarte mediatizate si in acelasi timp premiate: "Degete mici" al lui Filip Florian, "69" al lui Ionut Chiva, apoi nu se poate sa nu amintesc de selectarea unor carti aparute in "Ego. Proza" pentru programul "Les Belles Etrangeres Ð 2005", anume "Legaturi bolnavicioase" a Ceciliei Stefanescu si "Raiul gainilor" a lui Dan Lungu, ambele aparute intre timp si in Franta. Si sunt obligat de spatiul limitat sa ma opresc aici, desi multe alte nume ar fi meritat amintite.
4. Este un pariu castigat. Sigur, nu trebuie sa ne ascundem in spatele unui discurs despre idealuri si sa spunem ca singura tinta editoriala a fost sa dam o sansa in plus scriitorilor. Ne-am dorit si ne dorim, fireste, atragerea atentiei cititorilor asupra prozei romanesti. Dar aceasta inseamna un program editorial pe termen lung, care nu se face asteptand literatura sa vina la tine, ci mergand tu, editor, in intampinarea valorii literare. Hasurarea spatiilor albe pe care ti le lasa uneori multimea de manuscrise primite la redactie se face prin cautarea unor scriitori, prin apelul la personalitati ale vietii literare (referenti ai editurii), prin numeroase alte modalitati, care, fiecare in parte, reprezinta un pas necesar pentru obtinerea succesului.
5. S-a dezbatut atat de mult problema incat nu pot face mai mult decat sa recurg la aritmetica si sa-i invit pe cei care acuza literatura tanara de "pornocultism" sa calculeze procentul cartilor acuzate de licentiozitate (si aici ar fi o discutie de purtat!) din numarul total de carti ale autorilor tineri aparute in ultimii ani la Polirom. Lucian Dan Teodorovici, redactor-sef Editura Polirom "Daca romanul nu are nevoie de poezie, Romania are" 1-5. Publicarea poetilor tineri nu poate nicidecum constitui in Romania prezentului un "pariu" cu cititorii. De altfel nu sunt prea multe paginile de literatura scrise in limba romana, indiferent de valoarea lor literara ori de varsta autorilor, care sa-i determine pe romani sa dea buzna in librarii si sa le cumpere.
Cititorul de poezie contemporana nu este o realitate a zilelor noastre. L-as asemana cu o stafie care se teme cumplit de lumina si indrazneala versului, mai ales de aceea a versului bun. Care vers bun este, prin natura lui, incomod, dificil si destul de greu digerabil. Desigur, nu trebuie sa fim fericiti facand aceasta constatare, dar nici nu trebuie sa ne sinucidem de ciuda. Nici in batrana Europa, nici in mai putin batrana America lucrurile nu stau mai bine in aceasta privinta. De ce am publicat atunci la "Vinea" vreme de 15 ani numai poezie romaneasca? De ce am acordat atat de mare atentie debutantilor, tinerilor poeti? In nici un caz datorita inconstientei noastre. In nici un caz datorita faptului ca n-am fi stiut ca piata de carte de poezie nu face nici cat doua cepe degerate. Ca, nu, daca stiam prea bine, de pilda, ca parizianul nu mananca poezie pe paine, de ce ne-am fi amagit sa credem ca ar manca damboviteanul? Asadar, nu naivitatea ne-a suflat in panze, ci luciditatea, constiinta faptului ca daca romanul nu are nevoie de poezie, Romania are. Nu puteam fi o natiune fara poezie si atunci "Vinea" si-a facut un crez din acest lucru, din publicarea de lirica. Referindu-ma strict la autorii tineri, nu spun, cred, un secret ca afirmarea "generatiei douamiiste" ni se datoreaza intr-o proportie covarsitoare. Imi cereti sa numesc o carte emblematica a acestui ultim val si o voi numi: "Manifest anarhist si alte fracturi" de Marius Ianus, dar va atrag atentia ca este vorba de un grup intreg de autori valorosi (Dan Coman, Dumitru Crudu, Teodor Duna, Dan Sociu, Stefan Manasia, Cosmin Perta, Ruxandra Novac, Domnica Drumea si alti cativa), cu stiluri diferite, cu credinte literare distincte.
Acuzele aduse poetilor tineri de pornografie, de exhibare a sexualitatii, chiar daca pornesc de la unele poeme mai indraznete, sunt aproape in totalitate, daca nu exagerari interesate, neintelegeri crase. Un limbaj frust si in genere utilizarea lejera a fondului principal de cuvinte ale limbii romane intr-un volum al unui autor realmente talentat nu mai poate speria astazi decat pe pudibonzii de serviciu ai unei culturi lesinate. Adevarata pornografie Ð nu spun o noutate Ð este lipsa de talent si de vocatie literara. Or, poetii tineri la care ne referim, chiar daca vor fi avand pacatele lor, pe acestea doua, abia numite, nu le au. Nicolae Tone, director Editura VineaUn articol de D. Tronaru
