Editura Humanitas are o noua colectie, "Biblioteca de film"

Intr-o zi, stateam intr-un mare atelier al Academiei de Arte Frumoase din Pennsylvania. (...) Era ora trei dupa-amiaza. Lucram la o pictura ce reprezenta o gradina in timpul noptii. Avea mult negru si niste plante verzi iesind din toata bezna aceea. Dintr-odata, plantele au inceput sa se miste si am auzit vuietul vantului. si nu ma drogam! Am gandit: «O, cat de minunat e!». Apoi am inceput sa ma intreb daca nu cumva filmul era o modalitate prin care picturile puteau prinde viata." Asa rememoreaza David Lynch momentul descoperirii, prin intermediul picturii, a posibilitatii de a face film, iar randurile fac parte din volumul "Cum sa prinzi pestele cel mare. Meditatie, constientizare si creativitate", tradus de Catalin Mesaru si publicat de Editura Humanitas in noua ei colectie, "Biblioteca de film". "Strategia noastra e de a da publicului cinefil ocazia de a parcurge texte importante legate de cinema, intr-un mod coerent", spune criticul de film Alex Leo serban, care coordoneaza colectia, continuand: "Pe langa texte apartinand unor cineasti, colectia va oferi cititorului lucrari de referinta privind gramatica filmului". Volumul lui David Lynch a aparut in original chiar anul trecut, cineastul referindu-se si la filmul "Inland Empire". Dar cartea nu e un manual despre cum se face film. Intr-un mod personal, David Lynch impleteste parerile sale despre film cu experienta traita de 30 de ani incoace, cand a descoperit meditatia transcendentala. Acest moment i-a schimbat viata pentru ca deschiderea constiintei i-a dat armonia necesara exprimarii de sine. Totusi, un cinefil va afla destule lucruri despre "laboratorul" lui Lynch, fara a afla secretul – ceea ce e imposibil. Dar va afla, de pilda, ca lucrul de pornire e o idee, cat de mica. Apoi, ca intuitia are un rol fundamental, sau ca lumina umple si mobileaza de multe ori un decor sarac, iar actorii nu e bine sa citeasca la proba un text la prima vedere. Sau ca organizarea e foarte importanta. Sau ca, daca esti prea deprimat si suferi prea mult sau esti prea furios, nu te vei putea exprima ca artist. Bine, sunt multe lucruri pe care Lynch nu le spune, si felul in care e asezat textul in pagina, cu ample spatii albe pe laturi te face, la fel cum te fac filmele lui, sa umpli golurile cu propria ta substanta. De precizat ca banii obtinuti din vanzarea acestei carti ajung la David Lynch Foundation for Consciousness-Based Edu-cation and World Peace.Deloc intamplator, volumul lui David Lynch apare in noua colectie a Humanitasului aproape concomitent cu un alt titlu al colectiei, "Fellini despre Fellini. Convorbiri despre cinema cu Giovanni Grazzini". Volumul, tradus de regretata Andriana Fianu, a mai fost publicat in roman?, dar reeditarea lui e o idee buna. Care e legatura dintre cele doua carti? Pai, David Lynch vorbeste in cartea lui si despre Federico Fellini, asezandu-l pe lista cineastilor preferati (cu doua filme, "La Strada" si "8 1/2"), si povesteste cum l-a vizitat la spitalul din Roma, unde era internat, cu putina vreme inaintea mortii. Conceput sub forma interviului condus cu grija de Giovanni Grazzini si debutand in nota negativa – cu un Fellini sceptic fata de ideea interviului, fata de aspectul lui "stanjenitor" si "schizofrenic" –, volumul isi ia zborul dupa prima pagina. El reveleaza un Fellini solar, puternic, viu, sincer, cu replica mereu la indemana, chiar daca uneori brutal – caci cineastul nu se lasa "prins", chiar daca accepta jocul dezvaluirii. Mai ales, insa, intreg volumul e strabatut de o energie extraordinara care depaseste si amaraciunea batranetii – tema ultimelor intrebari, lasandu-ti sub piele tocmai ceea ce face esenta cartii: un artist traieste pentru si prin opera sa. Anul viitor, Editura Humanitas spera sa scoata alte 4-5 titluri din colectia "Biblioteca de film".