Beneficiind de recenzii pozitive pana la entuziasm, panzele sale inspirate de lungile calatorii prin America (si nu numai) sunt completate de o bogata colectie de grafica, temele sale trecand de la portret si scene de gen – orasele adormite, sine de tren ce par sa mearga la nesfarsit, poduri, case, restaurante, pravalii cu reclame luminoase din neon – la mici detalii domestice, personalitati sau dimpotriva anonimi expresivi, completeaza si imbogatesc muzica unui artist care a stiut in decenii de activitate sa isi pastreze identitatea si sa se reinventeze mereu.
John Lennon: poate ca initial Lennon nu a avut ceea ce s-ar numi un portofoliu impresionant, cel putin in anii de tinerete, cand teoretic ar fi trebuit sa se dedice unei cariere de grafician. Caricaturi (multe dintre ele teribil de rautacioase), mici monstri, personaje ridicole si diforme, schite facute in pripa, pe scurt nimic prea impresionant pentru un potential colectionar. In scurta vreme insa, dupa ce Lennon nu a mai fost doar un student codas si a devenit (poate) cel mai controversat si iubit din cei patru membri The Beatles, au aparut si cumparatorii, iar ulterior expozitiile, licitatiile, albumele cu reproduceri si printurile.
In 2014 de exemplu celebra casa de licitatii Sotheby’s organiza la Londra o licitatie cu lucrari de Lennon, cu vanzari de aproape trei milioane de dolari. Simple, amuzante, adesea copilaresti, uneori colorate cu migala de Yoko Ono, lucrarile lui John Lennon par ca nu vor duce prea curand lipsa de cumparatori, pe masura ce legenda sa postuma este sustinuta de noi carti, relansari ale muzicii sale, expozitii de documente si fotografii.
Ringo Starr: nici colegul sau de trupa, bateristul care s-a alaturat ultimul Fab Four, nu s-a ferit sa deseneze si sa isi prezinte creatiile in fata publicului, dar spre deosebire de alti artisti plastici Starr a fost atras in anii 90 de programul MS Paint. Rezultatul a fost o serie de creatii ce treceau de la portret la absurd si non-figurativ, in nuante intense, excentrice, pe masura unor videoclipuri The Beatles (si-ar fi gasit cu usurinta locul in piese ca Lucy in the Sky with Diamonds sau I Am the Walrus), bateristul publicandu-le de altfel in 2008 intr-un album. Titlul ales? Painting Is My Madness.
Paul McCartney: nici Sir Paul McCartney nu a ezitat sa picteze si sa isi prezinte lucrarile in expozitii, desi spre deosebire de Lennon sau Starr compozitiile sale, cu puternice influente expresioniste si elemente suprarealiste, sunt cu totul diferite. Chiar daca dupa despartirea de Beatles a inceput o cariera solo de succces, lansand o serie de albume care au scris istorie, McCartney a reusit in acelasi timp sa picteze sau sa deseneze, trecand de la portret si peisaj la absurd si bizar, in tuse dense, o cromatica uneori intunecata, dar aproape intotdeauna si putin umor ce reuseste sa se strecoare pe panza, fiind in final lucrari perfecte si pentru o coperta de disc. Mai ales pentru vinilurile care au revenit acum in forta.
Ronnie Wood: desi este cunoscut mai curand ca membru al trupei The Rolling Stones, Ronnie Wood este si un talentat artist plastic, si s-a bucurat de succes inca din copilarie, cand desenele sale au fost prezentate intr-o emisiune BBC, Sketch Club.
Va absolvi mai tarziu cursurile prestigiosului Ealing Art College (Freddie Mercury sau Pete Townshend au fost alti doi celebri absolventi), a continuat sa picteze si sa deseneze, fiind atras mai ales de portrete, adesea cu elemente caricaturale, intr-o paleta cromatica vie, puternica, efervescenta. Fiind si co-proprietarul unei galerii de arta din Londra, Scream, Ronnie Wood a avut expozitii, numara printre admiratorii sai alte nume mari din muzica si nu numai, s-a bucurat de cronici entuziaste, dar mai ales a reusit de fiecare data sa amuze, sa convinga si sa atraga.
Fie ca este vorba de colegii de trupa, fie de autoportrete sau de alte nume celebre, Wood este mereu plin de culoare, cu un desen sigur si matur, reusind sa imbine inspirat umorul si efectul cromatic.
David Bowie: daca regretatul muzician era familiarizat, influentat si fascinat de universul expresionismului german inca inainte de a petrece mult timp la Berlin, pentru Bowie tocmai aceasta perioada, oricat de dificila s-a dovedit pentru omul din spatele mitului, a fost punctul din care s-a redescoperit pe sine si ca artist plastic.
Si avea sa continue sa picteze o gama impresionanta de portrete stranii, in tuse dense si cu o cromatic violenta, adesea sumbra, lovind pur si simplu privitorul prin expresie si forta, alaturi de sensibil mai putine (dar tot atat de interesante) litografii, toate intr-o maniera ce aduce un omagiu expresionismului, dar isi pastreaza in acelasi timp o viziune profund personala. Initial o lume personala, despre care nu vorbea prea des, pictura lui David Bowie avea in scurta vreme sa isi gaseasca nu doar admiratorii si cumparatorii – desi la fel ca in cazul lui Lennon sau Dylan si aici numele artistului le facea cu atat mai atragatoare – ci sa fie expusa, sa se bucure de cronici entuziaste si, de ce nu, sa ofere fanilor sai numeroase surprize.
Cum a fost scurta serie de compozitii inspirate de arcanele de Tarot (doar cateva dintre carti, dar reinterpretate intr-un stil in care elementele naive se intalneau cu expresionismul), seria inspirata de Africa de Sud sau cele cateva autoportrete, intre care unul ce reproducea coperta albumului Heroes.
Joni Mitchell: chiar daca publicul larg ii cunoaste si ii iubeste mai curand muzica, Joni Mitchell a declarat de mai multe ori ca este inainte de toate artist plastic, iar opera sa surprinde prin diversitate. Grafica, desene, schite, fotografie, colaj, pictura, unele dintre creatiile sale fiind ulterior folosite pentru coperta discurilor lansate, o pasiune pentru experiment, influente diverse si in egala masura un flux narativ propriu, profund personal, Mitchell trece de la portret la reinterpretarea unor picturi celebre, de la abstract la naiv, este pasionata de colaj si nu ezita sa includa elemente Pop Art, suprarealiste sau ironice, asa cum o face de exemplu atunci cand foloseste un celebru autoportret de Van Gogh si il transforma intr-un autoportret cu urechea bandajata.
Freddie Mercury: poate ca Farrokh Bulsara ar fi fost, odata ce termina cursurile Ealing Art College, un grafician respectat si de succes. Si-ar fi alcatuit in timp un portofoliu, ar fi realizat poate grafica de carte, reclame, afise (eventual pentru o trupa in voga), caricaturi, sau in timp ar fi mers spre colaj, fotografie, pictura.
De ce nu? Inainte de a deveni Freddie Mercury colegii ii cunosteau pasiunea pentru Hendrix (al carui portret l-a desenat de mai multe ori), vor fi vazut portretele lui Elvis sau cel al lui Liz Taylor, sau ideile sale pentru costume extravagante.
S-a pastrat foarte putin din ce a pictat si desenat Freddie Mercury in anii de scoala, in buna masura pentru ca nu era aproape deloc interesat de grafica, ci doar de muzica.
Dar mai tarziu va folosi ce invatase atunci pentru emblema Queen, sigla inspirata de semnele zodiacale ale celor patru, va gasi aici idei pentru coperti de disc, haine socante pentru gustul epocii (pe care le purta chiar inainte de a incepe o cariera muzicala) si construirea unui muzician unic, extravagant, inimitabil.
Foto: artinliverpool.com, artbrokerage.com, ringostarrart.com, canvasgallery.com, art-sheep.com, amazon.com,