Prozator roman, Dumitru Tepeneag s-a nascut pe 14 februarie 1937 la Bucuresti. A absolvit Liceul Mihai Viteazul si cursurile Institutului Pedagogic din Bucuresti, sectia romana-franceza. In 1962, dupa finalizarea studiilor, Dumitru Tepeneag este repartizat ca profesor in satul Radovanu, de langa Oltenita, unde profeseaza timp de un an. Ocupa in 1963 un post de corector la Editura Meridiane.
Desi a inceput sa scrie proza scurta din 1957, Dumitru Tepeneag publica prima schita, Aripi si roti, abia in 1964, in Gazeta literara. In 1965 devine membru al Uniunii Scriitorilor, cu toate ca nu debutase editorial. Prima carte, o culegere de schite intitulata Exercitii, ii apare in 1966. Tot in acest an, alaturi de Leonid Dimov, Vintila Ivanceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacsu, Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gabrea si Virgil Tanase, pune bazele unui curent literar nou, onirismul estetic.
Gruparea avea sa se desfiinteze in 1972, cand Nicolae Ceausescu instituie o cenzura extrem de dura si limiteaza libertatea de expresie a scriitorilor romani. In 1975 i se retrage cetatenia romana si, constrans sa paraseasca tara, se stabileste la Paris, unde desfasoara o intensa activitate editoriala si publicistica. A publicat volume de proza scurta, romane, volume de publicistica, pagini de jurnal si traduceri.
Dupa caderea lui Ceausescu revine in tara si se implica in viata culturala. Carti scrise de Dumitru Tepeneag: Frig (1967), Asteptare (1972), Les noces necessaires (1977), Nuntile necesare (1992), Un roman la Paris (1993), Reintoarcerea fiului la sinul mamei ratacite (1993), Prin gaura cheii (2001), Maramures (2001).
August 2014
A.I.
editor artline.ro
