Prozator, dramaturg si scenarist roman, Dumitru Radu Popescu s-a nascut pe 19 august 1935, in satul Pausa din judetul Bihor. Ca dramaturg s-a remarcat cu piese precum Pasarea Shakespeare, Acesti ingeri tristi si Piticul din gradina de vara. S-a impus si ca romancier cu un lung ciclu, datorita caruia va fi considerat unul dintre cei mai importanti prozatori ai epocii contemporane.
Primul din acest ciclu a fost romanul F (1969), care a fost urmat de Vanatoarea regala in 1973, apoi de Cei doi din dreptul Tebei (1973), O bere pentru calul meu (1974), Ploile de dincolo de vreme (1976), si Imparatul norilor (1976).
Dumitru Radu Popescu a urmat cursurile liceale la Oradea, iar in 1953 devine student la Medicina, la Cluj. Abandoneaza facultatea in anul III pentru a ocupa un post de corector la revista Steaua din Cluj. In aceeasi perioada se inscrie la Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii din Cluj-Napoca, pe care o absolva in 1961.
Debuteaza publicistic cu versuri, in 1953, in ziarul Crisana din Oradea. Un an mai taziu ii apare in revista Steaua primul text in proza, schita O partida de sah, revista cu care colaboreaza multi ani la rand. In revista Steaua debuteaza si ca dramaturg, cu piesa de teatru Mama. Colaboreaza intens si cu alte reviste, precum Gazeta literara, Luceafarul.
Debutul editorial a avut loc in 1958, cu volumul de schite si povestiri intitulat Fuga. In continuare a publicat numeroase romane, volume de nuvele si piese de teatru. A mai publicat eseuri, schite, scenarii de film, reportaje, insemnari.
Dupa o activitate literara prolifica, de peste un deceniu, este ales presedinte al Uniunii Scriitorilor in 1981, pozitie pe care o ocupa pana in 1990. Din 2006, Dumitru Radu Popescu este director general al Editurii Academiei Romane si vicepresedinte al Consiliului stiintific editorial. A fost distins in 1970 cu Premiul Academiei Romane, si cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania in 1964, 1969, 1974, 1977 si in 1980.
A.I.
Decembrie 2016
