Dumitru Gorzo: "In cultura de la noi lipseste spiritul critic taios"

Parcurs1975:Se naste pe 21 martie in Ieud, Maramures, Dumitru Gorzo.1997:Absolva Universitatea de Arta din Bucuresti si pentru inceput face parte din grupul Rostopasca, promotor al artei contemporane.2004:Expozitia sa "Stiff life" de la Galeria Apollo starneste controverse din cauza nudurilor, pentru ca in anul viitor o alta, "Mr. President is a sexual object", sa il aduca din nou in atentia generala.2005:Dumitru Gorzo primeste Premiul UAP pentru tineri artisti."N-are nimic sfant", s-a spus despre Dumitru Gorzo. A pictat nuduri care i-au ultragiat pe multi, a construit din sunca o Catedrala a Mantuirii Neamului, in semn de protest fata de ideea Mitropoliei de a plasa o constructie-mamut in inima Capitalei, apoi l-a ironizat pe Stefan cel Mare si Sfant (actualmente "cel mai mare roman"). Insolenta este insa numai unul dintre atributele artistului numit de toata lumea, simplu, Gorzo. In expozitia personala deschisa pana pe 30 decembrie, la Muzeul National de Arta Contemporana, se vede cat de legat este Gorzo de Maramuresul natal, prin lentila caruia vede lumea.- Lucrarile tale au ca numitor comun un soi de agresivitate, este aceasta o reactie la lumea din jur?- E un anume fel de forta a lucrarilor mele. Unii spun ca agresivitatea nu e acelasi lucru cu forta, dar mie mi se pare ca exista un punct in care ele se intalnesc. Adevarul este ca traim intr-o lume agresiva, iar artistul nu pluteste deasupra pamantului, e prins in cotidian si afectat chiar mai mult decat altii, fiindca se presupune ca are o sensibilitate mai mare. Expozitia de aici (MNAC, etaj 1, n.red.) e construita pe doua nivele. Jos sunt lucrari ce reproduc un bestiar personal, care are legatura cu Maramuresul de unde vin, cu legendele de acolo, pentru a ilustra stari de conflict, spaime interioare. Tot aici sunt si aceste sa le spunem "femei puternice" care i-au iritat pe multi. Ele sunt tot trimiteri la cultura traditionala, fiindca desi s-a batut mult apa in piua ca femeile sunt sub papuc in mediul rural, eu cred ca deseori e chiar invers, sau lucrurile sunt echitabile in cele mai multe cazuri. Eu am intalnit asemenea femei. La etaj e lumea Maramuresului vazuta usor nostalgic, fiindca pentru mine Maramuresul este locul caruia ii spun "acasa", celelalte locuri pe unde am fost nu sunt decat "de trecere". Daca jos lucrarile sunt cioplite in piatra sau traforate, au greutate la propriu, cele de sus sunt fotografice, au o anumita fragilitate data si de liniile desenului.- Atat de legat de traditie si lumea satului, cum iti explici faptul ca esti bine prizat de aceasta lume "cool" din perimetrul artei contemporane de la noi?- Nu m-am impacat niciodata bine cu ideea de "cool", am simtit mereu o detasare fata de mine din partea acestor "trendisti" cum le spun eu. Dar dupa expozitia asta multi dintre ei au venit si m-au felicitat, era clar ca intelesesera buna parte din ce imi propusesem si atunci mi-am pus problema ca ei ma inteleg pe mine, iar eu nu pe ei. Mie poezia asta a asfaltului nu mi-e deloc aproape si cred ca pentru ei relatia dintre lucruri e de alt tip, sa zicem mai sintetica.- Esti probabil unul dintre cei mai controversati artisti ai momentului, ai parte si de laude, dar si de contestare. Cum e sa fii contestat, iti place?- In primul moment, si mie mi se pare - ca oricui - ca cine se ia de mine se ia de mama. Dar dupa aceea, chiar daca am contraargumente nu le "arunc" intotdeauna in arena. Mi se pare ca in Romania lipseste - nu numai in arta plastica, in cultura in general - spiritul critic taios, dar care face loc multor idei. Pentru ca e firesc ca oamenii sa vada lucrurile diferit, iar modul de raportare la lumea artei trebuie revazut permanent, fiindca totul se schimba. Dar exista rareori critici clare, ceea ce amesteca lucrurile. Daca tot cer spirit critic, nu ma deranjeaza sa se inceapa chiar cu mine. Problema e ca la noi tuturor le e frica sa nu-si faca dusmani, dar daca acest gen de critica ar fi practicat frecvent, asta nu s-ar intampla. Se intampla numai fiindca e rar si iese in evidenta. In primii ani de facultate am invatat ca la noi, in Europa si mai ales in Est, pictura este cea mai buna - si asta nu de la profesori, ci de la colegii mei mai mari, oameni in gura carora te uiti cand esti la inceput. I-am crezut cam un an, pe urma m-am lamurit, dar sunt multi care cred asta si acum. - Imi povesteai ca Sorin Dumitrescu a vorbit despre tine la un curs al lui, desi e unul dintre cei care te-au respins la inceput. Nu ti-e teama de clasicizare, cum te aperi de ea?- Eu n-am o directie clara, o intuiesc doar... De multe ori e ca si cum as fi pe o carare cautand drumul, noaptea, pipaind cu piciorul. Esti influentat de o colina, de un paraias, de o piatra. Ma afecteaza si pe mine lucrurile din exterior, sunt surprize in jur, asa ca sper sa pot genera si eu mereu surprize. Relativa clasicizare mi se pare ca vine un pic cam tarziu. Daca un "artist UE" genereaza una-doua dispute cu rezonanta larga, in 2-3 zile "s-a scos". Or, eu fac valuri de vreo cinci ani deja. Dar noi suntem tot timpul in aceasta intarziere, nu numai in arta plastica, in cultura in general si nu de azi, de ieri.Din fericire, lucrurile se mai schimba: au aparut generatii foarte bune de artisti plastici, de scriitori, oameni de teatru si de film. Sunt oameni care au scapat de complexul est-europeanului neintegrat care vrea sa stea la masa cu "ei" si sa tina furculita "ca ei". Obsesia asta a consumat ani de zile multa energie. Chiar daca chestiunea nationala nu mai este de actualitate, nu putem sa nu vedem ca traim o adevarata isterie a globalizarii, binele si raul sunt de natura politica, deci conteaza foarte mult cine esti si de unde vii in acest context. Iar in actul artistic asta e o particularitate foarte importanta.- Cum vinde Gorzo? Cum se vinde arta contemporana la noi, acum?- Eu unul vand la fel in tara si afara, ceea ce mi se pare bizar, fiindca eu lucrez cu repere subiective, greu de inteles afara. La noi inca se mai asteapta sa ai succes peste granite ca sa fii recunoscut si in tara.O mare problema sunt institutiile lipsa - galeriile, galeristii sunt repere importante cu rol comercial, dar si de arbitru. Uniunea Artistilor Plastici a functionat mult timp in loc de asta, dar condusa dupa interese personale si dupa incompetentele unora. Fiindca sunt acolo oameni bine intentionati, dar care pur si simplu nu se pricep. Or, piata trebuie lasata sa aleaga, ea alege, uneori nedrept, dar asta este, asa e normal. In momentul asta sunt trei galerii private care fac ce trebuie, poate cinci daca suntem generosi, iar in Bucuresti sunt, cel putin teoretic, vreo 2000 de artisti. Chiar daca numai 500 dintre ei sunt cu adevarat activi, tot e foarte putin.Revenind la bani, paradoxul este ca sunt oameni la noi care stau cu mana pe buzunarul cu bani si asteapta sa-i dea, dar nu stiu cui. Totusi, arta contemporana se vinde la preturi civilizate. Daca sunt lucrari mai mari si investitia artistului, in munca si materiale, e mai mare, costa mai mult. In plus, fiecare artist are lucrari de care se desparte mai greu, unele sunt de notorietate - fie au aparut in albume, fie in ziare, deci pretul acestora creste. Unora poate sa li se para ca lucrarile de arta contemporana sunt mai scumpe decat tigaile - n-am nimic cu tigaile, mi se par foarte simpatice - dar nu trebuie sa uitam ca produsul artistic functioneaza, totusi, pe alt palier. - Poate Gorzo sa traiasca din arta lui?- Da, Gorzo poate sa traiasca din ce face, vinde frecvent si e bucuros sa spuna ca exista un numar de artisti la noi - nu mare, dar exista - care traiesc din arta lor. Nu s-au inregistrat mari tunuri, deocamdata, dar e bine. cristina.modreanu@gandul.infoCristina MODREANU