S-a vorbit mult despre o arhiva plina de manuscrise, insemnari, romane si povestiri inedite care vor schimba la randul lor peisajul literaturii de astazi, despre ciudateniile lui Salinger, despre viata sa dincolo de spatiul public. Un hermit care odata ce a publicat o carte imposibil de ignorat a ales sa renunte la lumea literara. Jocul se terminase. Si pentru multi Salinger l-a castigat.
In afara capodoperei sale, Salinger a publicat surprinzator de putin. Fara ca vreuna dintre cartile sale sa mai aiba impactul pe care l-a avut “De veghe in lanul de secara”, totusi fiecare a fost citita si recitita, si nu doar de admiratorii sai declarati si dedicati, piese de puzzle care construiesc un delicat si minunat intreg.
Multi au inceput cu minunatele intamplari din “Noua povestiri” pentru a ajunge la “Franny si Zooey”, sau la acesti dulgheri si din nou la Seymour, dar indiferent de directia aleasa majoritatea aveau sa le citeasca pe toate. In “Dulgheri, inaltati grinda acoperisului” revine aceeasi familie Glass, in care vom intalni din nou umbra lui Seymour, poetul cu un final tragic in poate cea mai reusita din cele noua povestiri, dar si pe gemenii Walker si Wakw, pe Boo Boo, pe Franny si Zooey, o galerie de personaje care traiesc o intamplare cu totul bizara, dar pe masura felului de a fi a lui Seymour. Acelasi Seymour, omniprezenta in opera lui Salinger din afara lumii lui Holden Caulfield, pe care ajungi (poate) sa il intelegi putin mai bine, sau mai curand sa il intuiesti, odata cu cu aceasta portretizare.
J.D. Salinger, Dulgheri, inaltati grinda acoperisului si Seymour: o prezentare, editura Polirom, 2023