La sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial orasul Hamburg a traversat infernul. Totul va trebui refacut, reconstruit, totul trebuie luat aproape de la zero pentru o noua istorie, departe de catastrofa si nazism, in care cei care au ramas aici sa poata duce o viata pe cat posibil normala. Anul 1946 pare si aici, in Hamburg, anul zero al unui nou inceput, iar in ceea ce s-a numit Zona de ocupatie britanica cei care au stat in Hamburg poate de generatii vor trebui sa accepte ca trupele "de ocupatie" sa traiasca alaturi de ei. Ostilitatea nu lipseste. Senzatia ca celalalt iti este un dusman nedeclarat oficial, care vrea sa iti schimbe viata si viitorul fara ca macar sa te intrebe daca tu ti-ai dori asta. Exista si exceptii, din fericire.
Cand Lewis Morgan, colonel si unul dintre cei care trebuie sa supravegheze atat reconstructia orasului cat si atat de dificilul proces de denazificare, se muta intr-o frumoasa vila pe malul Elbei, este de asteptat ca fostii proprietari sa il priveasca macar cu retinere. Morgan incearca sa faca lucrurile altfel. A venit cu familia, dar nu ii va forta pe cei care au locuit aici atata vreme sa plece, le va oferi o sansa: vor sta impreuna, doua familii din lumi diferite, care trebuie sa se adapteze, sa se obisnuiasca una cu alta, sa construiasca intr-o casa o normalitate in mic. Oricat de generoasa ar fi ideea punerea ei in practica se dovedeste mai mult decat dificila, de la o zi la alta atmosfera este mai incarcata, mai tensionata, trecutul fiecaruia nu poate fi nici ignorat si schimbat ca prin magie, si vine un moment in care trebuie sa te confrunti cu tine si sa te intelegi inainte de a veni in fata celuilalt.
Rhidian Brook, Dragoste si ura, editura Trei, 2019