Doza zilnica de moarte

Exista in Romania actori pe care nu-i vezi multa vreme pe scena, pe care-i zaresti in filme si-ti amintesti cu placere si regret cand i-ai vazut ultima oara la teatru. Apoi te-ntalnesti din nou cu ei si-ntelegi inca o data de unde placerea si de unde regretul acelor amintiri. Pe Dana Dogaru am putut-o vedea recent intr-o premiera - "In rolul victimei" a fratilor Presnyakov, in regia lui Felix Alexa. Si-am vazut, din nou, acea simplitate si autenticitate a jocului care aproape te convinge ca actoria e cel mai natural lucru cu putinta, ca e suficient sa vrei si o intreaga complexitate umana se materializeaza in fata unor spectatori. In dublu rol aici (o mama abandonand lupta cu indolenta propriului fiu si senilizarea inainte de vreme a propriului sot si "matroana" unui restaurant japonez, patrunsa de un soi de pragmatism cinic "la dispozitia clientului"), Dana Dogaru stie sa joace oameni-umbra, umilinta si linguseala, "replici" intregi ale ei se construiesc doar dintr-o inclinare a capului, o clipire din gene si un spate intors.

Dana Dogaru aduce cu ea, in "In rolul victimei", perspectiva unei lumi - a celor "vechi" - condamnata la disparitie in fata asaltului noii generatii: e tema piesei lui Oleg si Vladimir Presnyakov, dar si una a teatrului romanesc actual, nu doar maturi si tineri se confrunta pe scena de la Metropolis, ci si doua generatii de actori... Valya (Marius Manole - foto) e un tanar cu parinti angoasati si abrutizati, predispus la mici acte de anarhie cotidiana (cum ar fi sa manance cu betisoarele doar ca sa nu spele vasele) - ruda buna - acest Valya cu adolescentul Kurt din "Chip de foc" al lui Mayenburg, pe care tot Manole il juca, acum cativa ani, intr-o montare a aceluiasi Felix Alexa), care se trateaza de frica de moarte (si viata) jucand roluri de morti si raniti in reconstituiri ale politiei, in exercitii de "regizare" post-factum a vietii, daca tot nu mai avem nici un control asupra ei. Valya asta si e, in realitate, sau se vrea: regizorul din spatele vietii altora, punandu-i in valoare pe marii actori ai meschinului cotidian (in rolul principal, inspectorul-capitan, jucat de Razvan Vasilescu, dandu-si duhul in plina diatriba, rezumabila in injuratura pe care o tot repeta, impotriva superficialitatii tinerilor), strecurandu-se prin meandrele culoarelor proiectate pe largi panouri. Sigur ca nimeni nu se asteapta ca o piesa altoita pe o realitate ruseasca cat se poate de palpabila sa "sune" scenic la fel la Bucuresti ca la Londra si la Londra ca la Moscova.

La Metropolis, versiunea lui Felix Alexa e un inventar de mici detalii comice, care detoneaza controlat potentialul exploziv al unui text despre realitati incomode si fiinte prea putin simpatice. Nu inca un spectacol despre familia cotidiana in descompunere, despre lipsa de comunicare si din ce in ce mai fragilele limite morale, "In rolul victimei" ia din textul lui Oleg si Vladimir Presnyakov dimensiunea absurda, pe care incearca s-o acopere de sens, un teritoriu uman al lipsei de greutate (mai mult decat de seriozitate), viata ajunsa un fel de banc spus la plezneala, sub deviza lui "Mi se rupe" (cu care, se pare, poti si sa mori pe buze). Poti sa razi cu lacrimi de romaneasca stalcita a personajului jucat de Elias Ferkin ori de tatareasca lui intraductibila, dar drama e acolo, intretesuta intre sordidul unei toalete si penibilul mimarii inotului pe marginea bazinului. Doar Hamleti si Leari nu mai exista. Teatrul Metropolis, Bucuresti * "In rolul victimei" de Vladimir si Oleg Presniakov * Traducere de Maria Dinescu * Regia: Felix Alexa * Scenografia: Diana Ruxandra Ion * Cu: Razvan Vasilescu, Marius Manole, Dana Dogaru, Dan Astilean, Vlad Logigan, Elias Ferkin, Xing Elena Ling, Gabi Costin, Iulia Colan, Costel Bojog.