Povestea familiei Crawley si domeniul Downtown Abbey sunt legate, si asa pare sa fi fost dintotdeauna, de la inceputurile istoriei acestui nume aristocratic si pana acum, in vremea cand destinul Regatului Unit se afla sub stapanirea regelui George al V-lea. Downtown Abbey inseamna eleganta, gust, trecut nobil, discutii de salon sau dimpotriva dramatice infruntari de idei, confruntari mai mult sau mai putin directe intre personalitati diferite si clase antagonice, umor britanic de cea mai buna calitate si adesea o privire optimista, dar si putin ironica asupra vietii, traditii si reguli pe care orice nobil le va respecta fara sa cuteze macar sa gandeasca la o schimbare, totul pe fundalul istoriei care se schimba si se indreapta cu pasi repezi spre noi valori si noi idealuri.
O pelicula eleganta, amintind prin costume, decoruri, dialoguri de vechile productii, plina de emotie fara a trece pe nesimtite in spatiul nu prea potrivit al sentimentalismului, impresionanta si mai presus de orice vie, Downtown Abbey este in acelasi timp o fresca sociala, o saga de familie si o naratiune istorica demna, corecta, seducatoare. Cum se va schimba viata familiei Crawley in prima perioada a veacului al XX-lea? Cat va putea sa pastreze din ritualurile, valorile (materiale si mai ales morale sau sociale), din echilibrul parca ancestral bine stabilit intre stapani si servitori, functionand impreuna ca un mecanism bine uns? Si cat de pasionanta va fi pentru privitorul de azi intoarcerea prin magia cinematografica intr-o Varsta de Aur ce nu inceteaza sa provoace, sa convinga, sa starneasca reverii mai ales celor nascuti cu decenii si chiar mai mult prea tarziu.