Pentru apreciatul artist, 70 de ani înseamnă "un moment în care îţi spui: cât de mult ai făcut şi ce puţin a rămas".
Contactat de ROMPRES, Dorel Vişan a mulţumit că nu a fost uitat. Mucalit precum este, şi-a arătat oarecum nemulţumirea, pentru că la această vârstă ar fi trebuit să facă un rol important în film, deoarece din 1995, de la lansarea peliculei "Senatorul melcilor", deşi a jucat în nişte filme, nu a mai avut vreo "izbândă".
"Nu am avut roluri mari, am ciupit mai degrabă. Acum ar trebui să fac ceva, pentru că filmul mare acceptă o vârstă. Când ai depăşit o anumită vârstă trebuie să existe un cinema pentru tine" - a spus Dorel Vişan, afirmând că cinematografia română nu mai are astăzi nevoie de actori şi "nu lansează stele, ci numai scântei".
Dorel Vişan a adăugat că singura satisfacţie este agricultura. Se ocupă de stupi, de vie, de zarzavaturi şi se mai ceartă cu Primăria din Cluj pentru "o bucată de pământ".
"Singura satisfacţie este că unde am săpat creşte ceva, mai curat ca în cinematografie", a spus actorul, adăugând că a "deschis" şi o rubrică "despre viaţă", pe care o susţine număr de număr în "Flacăra" lui Adrian Păunescu.
Dorel Vişan s-a născut în localitatea Tăuşeni, judeţul Cluj, la 25 iunie 1937. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1965, realizând de atunci roluri variate în peste 40 de spectacole de teatru. A fost Arlecchino din "Jocul dragostei şi al întâmplării", Woyzeck din piesa omonimă a lui Buchner, naivul profesor Andronic din "Ultima oră" de Mihail Sebastian sau Falstaff al lui Shakespeare.
Din 1977, când a debutat în filmul "Mânia" al lui Mircea Veroiu, Dorel Vişan a reprezentat marea atracţie a afişului în circa 50 de filme româneşti.
A realizat compoziţii de neuitat în registrul tragicului ("Iacob") sau în cel al grotescului ("Senatorul melcilor"), ultima fiind caracterizată drept genială de mulţi critici români şi străini. Aceste două filme, ambele în regia lui Mircea Daneliuc, i-au adus premii ale Asociaţiei Cineaştilor din România.
A colaborat cu Mircea Veroiu ("Între oglinzi paralele", "Semnul şarpelui"), Stere Gulea ("Iarba verde de-acasă", "Moromeţii", "Vulpe vânător"), Alexandru Tatos ("Casa dintre câmpuri"), Lucian Pintilie ("Balanţa"), dar şi cu Sergiu Nicolaescu, Şerban Marinescu, Alexa Visarion, Adrian Petringenaru, Iosif Demian, Nicolae Corjos, Laurenţiu Damian.
Şi-a încercat, cu succes, puterile şi în regie, în spectacole ca "Divorţ în stil italian", unde a jucat şi rolul masculin principal. A scris şi publicat versuri şi proză.
Este laureat a peste 15 premii de creaţie acordate de diverse publicaţii şi organizaţii din ţară şi străinătate.
