St.O. Iosif si Dimitrie Anghel. O prietenie pariziana
Cand Stefan Octavian Iosif si Dimitrie Anghel s-au cunoscut in Paris, la inceputul veacului trecut, erau doar alti doi poeti veniti din Romania la studii. Erau tineri, erau boemi, erau liberi, si in scurta vreme au devenit prieteni, chiar daca cel putin la prima vedere erau doua personalitati cu totul diferite. St. O. Iosif era fragil, romantic, de o surprinzatoare delicatete si timiditate, in vreme de Anghel era un strop cabotin, mult exuberant si dominator, mai sigur si mai agresiv decat ar fi putut fi vreodata noul sau amic. Parisul, cu toate secretele si atractiile sale adesea fatale a fost locul din care au inceput sa viseze si mai tarziu sa lucreze impreuna, fara sa banuiasca atunci, in frenezia franceza, ca in scurta vreme legatura dintre ei se va schimba iremediabil. Era o prietenie pe care aparent nimeni si nimic nu avea vreodata sa o sfarseasca, erau doi printi ai poeziei, doi eroi, doi cuceritori, veniti aici pentru scurta vreme inainte de o revenire triumfatoare in Romania. Natalia Negru si Doina lui Iosif
Prin 1903 cine mergea la Biblioteca Fundatiei Universitare putea gasi acolo un tanar delicat, cu gesturi retinute si mereu politicos, adesea cu un zambet vag mai ales in fata studentelor, care isi facea meseria de "custode" cu seriozitate si multa, admirabila rabdare. Cei care ii citisera volumele aparute pana atunci erau surprinsi sa vada ca poetul St. O. Iosif, una dintre cele mai interesante voci din noua generatie, era un tanar ce nu implinise inca 30 de ani, amabil si pasionat de universul bibliotecii. Numai ca printre cititoarele ce veneau aici adesea se gasea si o anume Natalia Negru, studenta din 1901 la Facultatea de Litere si Filosofie, fascinata de versurile lui Iosif si de farmecul delicat al poetului, care va incerca sa se apropie de tanarul timid. Foloseste ca pretext prezentarea la un seminar a poeziei "Doina" de Iosif, poetul este incantat si flatat, si nu peste multa vreme, in vara lui 1904, cei doi se casatoresc. Printre invitati se numarau Mihail Sadoveanu si Nicolae Iorga, istoricul daruindu-le celor doi revista Samanatorul. Un an mai tarziu se nastea fiica celor doi, Corina, care avea sa piara in 1916, in timpul bombardamentelor germane care au zguduit Bucurestiul.
Natalia si Dimitrie Anghel
Atunci insa parea casatoria perfecta intre doi literati, insa in scurta vreme apar tensiuni intre cei doi. Natalia este mereu nemultumita. Iosif este boem, nepasator, neingrijit, nu se preocupa de familie, nu are un venit stabil si satisfacator, pare interesat doar de poeziile sale si de prietenia cu eternul Dimitrie Anghel. Si, la fel ca intr-o tragedie elena, prietenul cel mai apropiat este si cel care il va trada pe mult prea delicatul Iosif. Nu se stie exact cand a inceput idila dintre cei doi, dar cum Anghel era o prezenta cotidiana in casa celor doi Iosif nu a banuit nimic, cel putin la inceput. Era o relatie cu atat mai scandaloasa tinand cont de statutul de vedete literare al celor doi proaspeti rivali, dar in 1910 relatia dintre Iosif si Natalia ajunsese la final. Pentru o vreme Natalia a incercat sa repare lucrurile, sa se intoarca la Iosif, dar ruptura era finala, iar Anghel tot mai nerabdator sa oficializeze relatia lor. Intr-un final Natalia divorteaza de St. O. Iosif in 1911. Lovitura si mai ales tradarea lui Anghel il fac pe St. O. Iosif sa se prabuseasca definitiv. Poate ca opinia publica si prietenii ii condamnau pe cei doi indragostiti - care se casatoresc in 1911 - dar pentru Iosif nu mai conteaza. Bolnav si satul sa mai lupte se refugiaza in alcool si moare doi ani mai tarziu, in 1913, in urma unei congestii cerebrale.
Sfarsitul lui Dimitrie Anghel.
Poate finalul tragic al lui Iosif a grabit un deznodamant previzibil, poate presiunea cercurilor literare si a societatii care privea totul ca pe un fascinant scandal, dar intre Dimitrie Anghel si proaspata sotie lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai prost. Scandaluri, reprosuri, gelozii mai mult sau mai putin fondate. Amandoi sunt posesivi, banuitori, respinsi de toata lumea, pana in toamna lui 1914, cand sotii sunt la Tecuci, la parintii Nataliei Negru. Casnicia lor se apropie de final, amandoi o stiu, si in timpul unui nou scandal (care va fi si ultimul) Dimitrie Anghel scoate un revolver si trage asupra sotiei. O raneste superficial, dar convins ca rana este mortala, inainte ca cineva sa il opreasca, se impusca in piept. Ca o tragica ironie nu impuscatura ii aduce sfarsitul, doua saptamani mai tarziu, ci septicemia. Doi poeti care o iubisera pe Natalia Negru ajunsesera in scurta vreme la un final tragic. Si pentru tot restul vietii Natalia Negru va fi considerata principalul vinovat.
Misterul Nataliei
Natalia Negru ramane in buna masura o enigma, chiar daca detaliile biografice sunt in mare cunoscute. Iar putinele clisee de epoca ce o infatiseaza nu lamuresc nici ele misterul. Unii nu au ezitat sa o numeasca o femeie fatala, calculata si care a facut totul pentru a se impune in lumea literara, casatorindu-se cu Iosif si apoi cu Anghel. Altii au vazut in Natalia Negru o victima a unei casnicii nereusite cu Iosif, urmata de un refugiu in relatia si ulterior casnicia cu Anghel, ramanand pentru tot restul vietii marcata de cele doua morti tragice. In orice caz nu era nici ignoranta, nici cu totul lipsita de talent literara. Licentiata in litere, provenind dintr-o veche si respectata familie, a colaborat la Iosif la traduceri si texte originale, a publicat in timpul casatoriei cu acesta si mai tarziu, iar dupa moartea lui Anghel va continua sa colaboreze la publicatii prestigioase, precum Adevarul literar si artistic sau Rampa, adesea cu evocari despre relatiile cu cei doi poeti. Moare in 1962 in casa familiei din Tecuci.
Foto: wikipedia.org
