Documentele de arhiva, amanunte inedite privind o istorie uitata

Nicolae Fola este profesor la Colegiul Tehnic din Tarnaveni, specialist in Istorie si Filozofie si cercetator in mai multe domenii strict specializate si care tin de domeniul mai vast al istoriei, cum ar fi istoriografia sau toponimia istorico-culturala. Cercetator stiintific si doctorand cu o lucrare in istoria moderna cu titlul "Scolile Blajului, intre anii 1850 si 1918", Nicolae Fola este preocupat si de elemente ale istoriei vechi, inclusiv cele legate de formarea poporului roman.

8 Rep: Domnule Fola, am fi interesati ca pentru inceput sa ne prezentati o biografie succinta, in corelare cu personalitatile vremii, oameni care v-au influentat in cariera stiintifica.
Nicolae Fola: Sunt absolvent al Facultatii de Istorie Babes-Bolyai, promotia 1973, ultima de cinci ani. Ulterior am urmat Facultatea de Filozofie la Fara Frecventa, terminata in 1980. Am avut o serie de profesori de marca in cele doua facultati, personalitati legendare ca Adrian Daicoviciu, Nicolae Lascu, Acad. Camil Muresan si altii, presonalitati care si-au pus amprenta pe viata Clujului si ne-au influentat si pe noi. Lista este destul de lunga...

8 Rep: Presupun ca ati avut si colegi care mai tarziu s-au evidentiat intr-un domeniu sau altul...
N.F: Da, am fost relativ aproape de personalitati ca fostul ministru Marga, dar si de Ion Cristoiu, care a terminat cu un an inaintea mea. Am avut o serie de colegi valorosi, ca seful meu de promotie Dascal Nicolae, fost Ureche, cercetator la Institutul de Studii Sud-Est Europene de la Bucuresti. De fapt, pot spune ca generatia noastra a dat multi oameni valorosi, mi-ar lua mult timp ca sa-i amintesc pe toti...

8 Rep: Da, si nu acesta este scopul interviului. Care au fost etapele evolutiei dumneavoastra profesionale?
N.F: Dupa facultate, am lucrat doar in invatamant. Sase ani am activat la Valea Larga, judetul Mures, iar de acolo am intrat la Tarnaveni prin concurs, la fel ca şi soţia mea. Chiar în momentul în care am ajuns la Târnăveni, am terminat şi a doua facultate, cea de Filozofie, pe care am început-o deja cu gândul de a părăsi zona rurală. Am ajuns la Târnăveni în anul 1980, unde am profesat filozofia şi ştiinţele socio-umane, că aşa era situaţia pe atunci... Însă plăcerea mea şi domeniul în care am scris cel mai mult a fost istoria. Pe lângă istorie am cochetat şi cu unele elemente, cum ar fi Teoria şi Filozofia Istoriei.

8 Rep: Car sunt ultimele materiale scrise în care s-au concretizat cercetările dumneavoastră?
N.F: Voi publica la Târgu Mureş un material destul de amplu despre Prof. Ioan Lupaş, unul din cei doi întemeietori ai Institutului Naţional de Istorie din Cluj, mai ales că se împlineşte o cifră rotundă de la moartea sa, în 1967. Lucrarea se numeşte "Cunoaşterea Istorică şi Concepţia privind Istoria la Ioan Lupaş". Încerc să public materialul, dacă voi avea sprijin ca şi până acum, la Târgu-Mureş, în revista " Marisia". Am de asemenea terminate câteva materiale, destul de extinse, la care am lucrat mai mult timp, unul legat de onomastica prezentă în zona Târnavei Mici, deci este vorba aici de anumite elemente de istorie zonală. Un alt material face o cercetare pe elemente de toponimie şi microtoponime, tot în zona Târnavei Mici. În plus, mai pregătesc încă vreo două articole, în legătură cu evoluţia şcolilor secundare româneşti în perioada post-paşoptistă, respectiv de la 1848 până la 1918. Acestea sunt materiale deja terminate, fiind rezultatul unor preocupări pe care le-am avut de-a lungul timpului, iar pe măsură ce am avut acces tot mai mult la documente, am căutat să le termin la un moment-dat. De-a lungul timpului am avut de fapt mai multe proiecte de cercetare, unele sunt finalizate, iar altele în curs de finalizare.

Învăţământul văzut din arhive

8 Rep: Pregătiţi o teză de doctorat. În ce stadiu vă aflaţi cu cercetările?
N.F: Teza de doctorat se numeşte "Şcolile Blajului, între anii 1850- 1918". Este un proiect mai vechi. Dupa ce mi-am luat gradul didactic I în 1986 cu o lucrare legată de monografia oraşului Târnăveni, am început foarte repede să mă preocup de istoria pregătirii şcolare la românii din Transilvania în sec. XIX- începutul sec. XX. Întotdeauna m-a atras problema aceasta, aceea a unor influenţe culturale, care merg şi pe linia pregătirii şcolare. Aşa am ajuns să mă documentez privitor la evoluţia şcolilor Blajului, iar în această etapă a cercetărilor mele am avut acces la o lucrare orientativă de mare valoare, aceea a Prof. Dr. Iacob Mârza, fostul rector la la Alba Iulia, lucrare numită "Şcolile Blajului în epoca renaşterii naţionale româneşti". După aceea am căutat să reconstitui ceea ce se poate cu ajutorul fondului actual de documente, dat fiind că despre aceste şcoli s-a scris relativ puţin, iar ceea ce s-a scris este o reflectare evident frumoasă dintr-un anumit punct de vedere ( să zicem oarecum sentimental-afectiv) dar din păcate rămâne la nivelul acesta, memorialistic-literar.

8 Rep: Unde aţi găsit fondul cel mai semnificativ de documente legat de această problematică?
N.F: Arhiva cea mai impotantă am găsit-o la Alba Iulia, aici am cercetat fondurile privitoare la fostul liceu de la Blaj, "Gimnaziul Superior Greco-Catolic ", cum se numea pe vremea aceea. Din pacate şi din fondul acesta unele componente au dispărut de-a lungul timpului, iar aici se cunoaşte faptul că a existat o anume politică dusă în legătură cu Biserica Unită. Deci fondul mare de documente este cel al liceului, dar sunt şi multe documente ale şcolilor mai mici, respectiv al "Preparandiei", sau al "şcolii Pedagogice" înfiinţată în 1865 la Blaj în timpul Mitropolitului Iosif Şterca Şuluţiu. Ar mai fi de amintit aşa-numita "şcoala de norme" care a funcţionat până la 1848-49 şi care a suplinit într-o anumită perioadă scoala aceasta preparandială amintită mai sus. Există şi documente ale altor şcoli blăjene, respectiv fondul "Şcolii de Fete", aparută la 1855 în timpul directoratului lui Timotei Cipariu, sau fondul "şcolii de Ucenici" în negustorie, care a funcţionat la Blaj. Mai sunt şi alte şcoli, care în timp nu au rezistat. Din păcate, documentele şcolilor mai sus amintite se prezintă doar sub formă de elemente disparate. Aşadar, acest fond al liceului a fost principala sursă de documentare, unde am găsit lucruri interesante.
După aceea, aici se poate include şi fondul de documente al Facultăţii de Teologie a Blajului, fond care a fost însă explorat mai înainte de către Pof. Dr.Cornel Sigmirean de la Târgu Mureş, dat fiind că dânsul are şi o teză de doctorat numită "Pregătirea Intelectualităţii Româneşti între 1867-1918", pe tot arealul Transilvaniei istorice.

8 Rep: Care este cel mai necercetat fond de documente din cele enumerate anterior?
N.F: O chestiune care nu a fost deloc urmărită în cercetarea ştiinţifică este cea legată de fondul privind Societatea de Lectură a studenţilor teologi de la Blaj. Este un fond interesant, însă din păcate am impresia că nici acest fond nu este complet, şi asta tot din motivele acestea obiective, legate de distrugeri făcute cu bună ştiinţă de-a lungul timpului. În plus, se pare că unele elemente de fond documentar se află în posesia unor persoane particulare. Din păcate, din fondul de arhivă lipsesc multe elemente, privind, de exemplu, activitatea Consistoriului din Blaj. Am cercetat şi la Cluj, şi aici sunt puţine documente. Tot puţine sunt din păcate şi documentele din fostul fond numit actualmente " Biblioteca Centrală Blaj", un fond foarte consistent pus la punct de către regretatul prof. Ştefan Manciulea. Trebuie să adaug că am folosit din plin presa timpului, începând cu " Gazeta Transilvaniei", apoi absolut toată presa blăjeană, mergând până la 1844, atât partea pedagogică, precum "Foaia Scolastică", "Unirea Blăjeană", "Cultura Creştină", "Revista Politică" şi "Literatura Blajului", apoi "Blajul", care a apărut în nişte secvenţe în perioada interbelică. Toate acestea le-am utilizat legat de perioada care m-a interesat, şi evident, de personalităţile care si-au continuat actiunile şi după 1918.

8 Rep: S-ar putea ca o parte din fonduri să se găsească la Viena sau Budapesta?
N.F: După cum am vorbit unii colegi clujeni, la Viena s-ar putea afla ceva elemente, însă prea puţine cred. Perioada absolutismului austriac a ţinut 10 ani, între 1849-1859, o perioadă relativ scurtă, iar ceea ce a fost ca fond de documente, a rămas în fondul Guvernului Transilvaniei. Şi în mod normal ar trebui să fie şi sunt în bună parte în arhivele româneşti. În 1948 s-au distrus foarte multe documente, după spusele martorilor oculari de la Blaj, trei zile şi trei nopţi s-a tot ars la documente şi la cărţi... Toţi cei din Blaj au fost luaţi prin surprindere, aşa că s-au salvat relativ puţine lucruri. Biblioteca Centrală, aşa cum a organizat-o Manciulea, a fost o bibliotecă cu o oarecare consitenţă şi importanţă pe plan provincial. Totul a fost ars. Printre cei care au salvat unele elemente importante, pe linie administrativă sau cu unele avize politice, au fost academicianul Prodan si prof. univ. Jako.

8 Rep: Care credeţi că sunt subiectele de cercetare " tabu", puţin abordate, din diferite motive, pe linia cercetării istoriei şcolare?
N.F: S-a scris puţin despre perioada interbelică, care a fost una comprimată la scară istorică. Apoi, referitor la secolul XIX, de exemplu Monseniorul Bârlea este singurul care scrie cum că una dintre problemele discutate de către blăjeni a fost inclusiv problema infiinţării unei facultăţi de Teologie Ortodoxă la Blaj. S-a scris puţin şi despre episcopul Greco-Catolic Lemeny, un prelat care a avut un rol capital în ceea ce înseamnă ridicarea scolilor blăjene, lucru evidenţiat şi de către Iacob Mârza. Episcopul Lemeny este cel care în 1832 a transformat Seminaiul în Facultate, o instituţie bine axată la nivelul Europei Centrale la nivelul studiilor: nivel austriac , nivel papal ş.a. De asemenea, tot în timpul lui Lemeny. Blajul a avut două cursuri academice: un curs de teologie si un curs de drept conform legislaţiei austriece a timpului. Absolvenţii respectivului curs îi putem pe undeva apropia astăzi la nivelul a aceea ce înseamnă un colegiu. Deci aveau dreptul de a profesa, dat fiind că erau absolvenţi de institut de învăţământ superior. Am găsit şi dintre blăjeni vreo doi care au putut profesa datorită studiilor făcute de până la 1848, şi au fost oameni cu greutate în sistemul juridic de atunci al timpului.

8 Rep: Credeţi că genul acesta de cercetare poate prezenta interes în epoca pe care o trăim?
N.F: Orice demers istoric, arheologic este important pentru conştiinţa de sine al fiecăruia dintre noi. Sunt extrem de multe lucruri inedite, care te fac să gândeşti în viitor, bazat pe ceea ce s-a făcut în trecut, şi să-ţi dai seama că nimic nu este nou sub soare, şi că elemente foarte moderne, de exemplu în învăţământ, au fost deja folosite, sub o altă formă bineînţeles, într-o altă epocă.

A consemnat, Narcis MARTINIUC