In jurul anului 1915 Djuna Barnes alege sa se mute in Greenwich Village, unde viata boema si atmosfera diferita o vor inspira sa publice o prima carte, The Book of Repulsive Women, volum experimental de poeme ilustrate chiar de autoare, la scurta vreme dupa aceea trei dintre piesele ei fiind puse in scena de nimeni altul decat Eugene O’Neill. Cativa ani mai tarziu alege sa plece la Paris, unde in 1921 devenea una dintre cele mai cunoscute reprezentante ale cercului literar modernist care le includea pe Gertrude Stein si Alice B. Toklas, Sylvia Beach sau Adrienne Monnier. Publica sapte ani mai tarziu un roman autobiografic, Ryder, in care apar aluzii la evenimentele care au dus la despartirea parintilor, este deja un nume cunoscut pentru poemele si piesele ei de teatru, il descopera cu entuziasm pe James Joyce, care o va marca definitiv.
In 1931 alege sa se mute la Londra, unde va continua sa scrie si publica in 1936 romanul Padurea noptii, vazut de multi critici drept capodopera ei si unul dintre cele mai bune titluri moderniste, tradus mai tarziu in numeroase tari si primit cu entuziasm de o buna parte a criticii. Revine la New York dupa trei ani si va continua sa scrie si sa publice, mult mai rar decat inainte, preferand singuratatea si linistea in locul existentei boeme si publice de pana atunci. A murit in 1982.