Povestea sărbătorii este una foarte veche şi ambiguă pe alocuri. Este cert însă faptul că încă de acum două milenii, celţii considerau că în noaptea de 31 octombrie, limitele dintre tărâmul morţilor şi cel al viilor se fac nevăzute şi că astfel spiritele celor morţi vin să bântuie pământul. Noaptea aceasta marca sfârşitul verii şi al recoltei, şi începutul iernii - anotimp asociat deseori cu moartea. Celţii credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou - sărbătorit de ei pe 1 noiembrie - fantomele celor decedaţi se întorc şi creează neplăceri, stricând recoltele oamenilor. De aceea, în noaptea de 31 octombrie, ei sărbătoreau Samhainul, un festival pentru care construiau rugi sacri pe care făceau sacrificii zeităţilor sub formă de grâne sau animale. În timpul festivalului, oamenii purtau costume din piele, şi capete de animale. După cucerirea celţilor de către romani, Samhainul a fost combinat cu alte două sărbători de origine romană: Feralia - o zi la sfârşitul lui octombrie, în care romanii îşi comemorau morţii, şi festivalul în care o onorau pe Pomona, zeiţa romană a fructelor şi a copacilor. Prin secolul al VII-lea, influenţa creştinismului se extinsese şi pe pământ celtic, iar Papa Bonifaciu al IV-lea a declarat ziua de 1 noiembrie ca zi a comemorării sfinţilor şi a martirilor. Până prin anii ‘30, Halloweenul adus de coloniştii englezi, devenise în Statele Unite ale Americii o sărbătoare centrată pe comunitate, cu parade, şi petreceri răspândite prin tot oraşul. În timpul festivităţilor, cei sărmani cerşeau mâncare, iar oamenii le ofereau plăcinte în schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele celor morţi. Tradiţia aceasta făcea ca toată comunitatea - şi cei mai săraci, şi cei bogaţi - să se bucure de sărbătoare. Talida Stănică
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
