Miercuri, 4 aprilie 2012, ora 19.00 Orchestra de Camera Radio invita publicul la un concert simfonic ce il va avea ca invitat pe dirijorul german Ralf Sochaczewsky, care a mai fost prezent in studioul Mihail Jora cu ocazia Festivalului International de Chitara de anul trecut. Solistul concertului va fi violonistul Alexandru Tomescu.
In program figureaza doua dintre concertele compuse de Unico Wilhelm von Wassener, diplomat si compozitor olandez (1692 – 1766): Concerto armonico nr.1 in sol major si Concerto armonico nr. 5 in si bemol major. Fiind nobil, von Wassener nu a publicat aceste lucrari sub propriul nume, de aceea ele au fost pentru mult timp atribuite altor compozitori - Carlo Ricciotti sau Pergolesi - pana cand in anii 1979-1980 au fost descoperite manuscrisele numite "Concerti armonici" in arhivele castelului in care se nascuse von Wassener, cu o nota semnata de el, in care precizeaza ca aceste compozitii ii apartin.
Alexandru Tomescu va interpreta, alaturi de Orchestra de Camera Radio, doua concerte de J. S. Bach: Concertul nr. 1 in la minor pentru vioara si orchestra BWV 1041 si Concertul nr. 2 mi major pentru vioara si orchestra BWV 1042, iar in incheierea programului vom audia Suita Pulcinella de I. Stravinsky.
Bilete se pot procura prin Eventim, la Casa de bilete a Salii Radio, magazinele Germanos, Vodafone, librariile Carturesti, Humanitas si online pe eventim.ro.
Ralf Sochaczewsky a primit primele lectii de dirijat in Berlin, orasul sau natal, la Universitatea de Arte, fiind indrumat de profesorii Marc Piollet si Christian Grube. In paralel a studiat vioara baroca la clasa profesoarei Irmgard Huntgeburth. Mai tarziu a devenit student la Universitatea de muzica "Hanns Eisler", unde a frecventat cursul de dirijat-orchestra al Prof. Rolf Reuter si cel de dirijat-cor al Prof. J-P Weigel. In perioada 2003-2005 a luat parte la programul pentru tinerii dirijori subventionat de Consiliul muzical german si a putut participa la cursurile de maiestrie sustinute de Gabriel Fels, W. D. Hausschild, Georg Fritsch si altii. Pana in prezent Ralf Sochaczewsky a dirijat orchestrele London Philharmonic, Konzerthaus, orchestra Comediei Muzicale Leipzig, Brandenburger Sinfoniker, Orchestra de Camera a Filarmonicii din Minsk – ansamblu cu care are o relatie sustinuta de colaborare. Din stagiunea 2008-2009 a devenit dirijor-asistent al lui Vladimir Jurowski la pupitrul celebrei orchestre London Philharmonic si dupa debutul de succes din luna iunie 2009 a fost reinvitat pentru un alt concert in mai 2010, la Royal Festival Hall. In vara anului 2008 in aceeasi formula a fost dirijor-asistent la Festivalul de Opera de la Glyndebourne pentru productia "Despre dragoste si alti demoni" de P. Eötvös iar in 2010 la productia cu opera Rake’s Progress de I. Stravinsky. In septembrie si octombrie 2010, Ralf Sochaczewsky a dirijat opera "Despre dragoste si alti demoni" in productia Operei Nationale a Rhinului de la Strasburg si Mulhouse. In vara anului 2009 a dirijat opera Don Giovanni de Mozart la Festivalul Oper oder Spree. Inceputurile dirijorale ale lui Ralf Sochaczewsky sunt legate de conducerea diferitelor ansambluri corale, activitate care l-a pus in legatura directa cu artistii lirici si repertoriul de gen. In stagiunea 2003-2004 a fost dirijor-asistent la diferite coruri radio din Olanda. De atunci a dirijat Corul de camera Rias, Corul Radio Berlin, Corul Radio France, Corul Ernst Senff, Cappella Amsterdam si Corul Filamonicii din Praga. Cu corala Capella Cracoviensis are o colaborare constanta. Corurile berlineze Cantus Domus si Ensemberlino Vocale sunt ansamburile pe care le-a pregatit si care au castigat Concursul Coral de la Berlin. Pe langa acestea, Ralf Sochaczewsky a pastrat un viu interes pentru interpretarea in maniera istorica, astfel ca nu a parasit vioara baroca ci a continuat sa studieze cu Werner Erhardt si Joshua Rifkin. Ca violonist baroc si violist, a cantat in ansambluri cum sunt Baroc Dresda Orchestra, Capela Batsdorfer sau Ansamblul Sans-Souci Berlin.
Un om. O vioara. Aceste doua coordonate sunt suficiente pentru a crea un Univers. Iar cand omul este Alexandru Tomescu, iar vioara este un Stradivarius, se naste un Univers locuit de creaturi sonore fascinante care se desprind din culoare si densitate sonora, toate menite sa subjuge publicul aflat in sala. Alexandru Tomescu a dovedit ca poate imblanzi orice forma de muzica, mai ales dupa proiectul "Paganini – inger sau demon", care a marcat un hotar in cariera lui. A fost momentul in care violonistul si-a regandit identitatea si care marcheaza o cotitura radicala in drumul pe care Alexandru Tomescu a pornit acum cativa ani, acela spre schimbarea perceptiei existente in Romania asupra muzicii clasice. Intr-adevar, de cand a revenit in tara, dupa studii in Elvetia cu Tibor Varga si Statele Unite ale Americii cu Eduard Schmieder, Alexandru a dorit sa demonstreze ca muzica clasica este o fereastra spre armonia cu sine si cu celalalt, o lume deschisa tuturor si ca fiecare merita sansa de a o explora.
Dupa o mai mult decat fructuoasa cariera realizata in Europa si in lume, presarata cu succese in sali precum Théatre des Champs Elysées - Paris, Carnegie Hall - New York sau Metropolitan Arts Centre – Tokio, sub bagheta unor Maestri precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach, Alexandru a revenit in Romania, unde s-a implicat in organizarea unor turnee nationale de muzica clasica, realizate exclusiv din fonduri private. A inteles ca neconventionalul, ca imbinare intre profesionalism si inovatie este cheia pentru a atinge publicul larg, drept pentru care a devenit protagonistul unor evenimente–pilot in lumea muzicala romaneasca: a cantat pe Stradivarius intr-o statie de metrou, pentru a dovedi ca exista o insemnata receptivitate pentru muzica de calitate; a cantat intr-o padure pentru a milita impotriva exploatarii irationale a domeniului forestier. A cantat in fata unei case in ruine, pentru a stopa distrugerea cladirilor aflate in Patrimoniul National. A cantat cu scopul adunarii de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din Romania sau pentru protezarea auditiva a copiilor cu deficiente de auz. Este printre primii artisti care si-a facut o misiune clara din a purta mesajul muzicii clasice in orase romanesti in care nu exista filarmonici. Este suficient ca numele sau sa apara pe un afis pentru ca biletele sa se epuizeze cu zile intregi inainte de evenimentul respectiv. Alexandru Tomescu nu se rezuma doar la a canta in fata publicului sau, ci cultiva un dialog intens cu acesta, fie de pe scena, explicand ce canta, fie prin interviurile pe care le acorda la televiziunile si radiourile de specialitate si nu numai. Fie ca vocea se aude la Radio Romania Muzical sau la Radio Guerrilla, fie ca vorbele sale sunt tiparite in Dilema Veche sau in revista Viva!, el explica ce inseamna sa fii artist in Romania secolului XXI, ce surse ii hranesc inspiratia si de ce muzica clasica merita o sansa.
Angajamentul pe care si l-a asumat in momentul in care a primit vioara Stradivarius Elder-Voicu, in 2007 a fost acela de a familiariza un numar cat mai mare de romani cu sunetul splendidului instrument. Dupa o serie aproape neintrerupta de concerte desfasurate in Romania si in lume, numele violonistului si al viorii sale au devenit sinonime perfecte.
In incheiere – un citat relevant, care desi se refera la un singur concert pe care Alexandru Tomescu l-a sustinut in Noua Zeelanda, poate fi extins la intreaga sa cariera: "Alexandru Tomescu scoate o muzica nemaipomenita din Capriciile de Paganini, evidentiind contraste, lasand fiecare fraza sa traiasca si sa respire. M-am asteptat la o seara cu sampanie spumoasa, insa Alexandru Tomescu a servit whiskey". (David Larsen – Metro Magazine, Noua Zeelanda).
