Jurnalist, prozator, poet si pictor italian, cunoscut mai ales pentru romanul Desertul tatarilor, dar si pentru volumele de proza scurta, Dino Buzzati Traverso s-a nascut pe 16 octombrie 1906 la San Pellegrino, Belluno. Era fiul unui profesor de drept international si, pe linie materna, un descendent al unei vechi familii venetiene. Este cel de al doilea din cei patru copii ai familiei. Este atras inca din copilarie si adolescenta de poezie si muzica (ia cursuri de vioara si pian), dar se dovedeste si un talentat grafician. Puternic influentat la inceput de stilul si subiectele lui Arthur Rackham, il imita in prima sa perioada ca desenator, in cautarea unui stil propriu. Dupa moartea tatalui, in 1920, Dino Buzzati va scrie si primul sau text literar, si pentru urmatorii ani desenul va ramane mai curand o pasiune, literatura si mai ales jurnalismul fiind principala preocupare. Absolvent al Liceului Parini din Milano, unde il va cunoaste si pe Arturo Brambilla, cel mai apropiat prieten al sau, se inscrie la Facultatea de Drept din Milano, partial pentru a indeplini visul mamei sale, dar si ca un omagiu adus tatalui pe care il pierduse mult prea devreme. Desi este mai curand interesat de arta si literatura, isi termina studiile juridice in 1928, an in care incepe si colaborarea cu faimosul cotidian Corriere della Sera. Initial era doar unul dintre redactori, dar va ramane in redactia ziarului, continuandu-si colaborarea pana la sfarsitul vietii. Scrie cronici si reportaje, este corespondent al ziarului in Etiopia in 1939 si corespondent de razboi in marina militara, in 1940-1942.
Debuteaza in 1933 cu romanul Barnabo, omul muntilor, carte la care lucra de mai bine de trei ani. Continua sa scrie, in paralel cu activitatea jurnalistica, si in 1935 apare Secretul padurii batrane, al doilea roman al lui Dino Buzzati, puternic marcat de romantismul german si de influenta primilor maestrilor perioadei de cautari. Spre surprinderea lui Brambilla si a criticilor care ii urmareau activitatea, in vara lui 1940 la editura Rizzoli apare intaia editie a celebrului roman Desertul tatarilor, considerat capodopera lui Buzzati, ecranizat in 1976 de regizorul Valerio Zurlini (avea sa fie ultimul proiect al cineastului). La sfarsitul razboiului revine la literatura, pregateste noi proiecte, publica si i se joaca primele proiecte dramaturgice.
In 1958 are loc vernisajul primei sale expozitii de pictura, la Milano. Deja numele sau este cunoscut, primeste in acelasi an Premiul Strega pentru un volum de povestiri, publica doi ani mai tarziu un roman stiintifico-fantastic, Marele Portret, iar in 1963 apare un alt roman remarcabil, O dragoste. Calatoreste mult - Israel, SUA, Cehoslovacia - si in 1966 publica cel mai cunoscut volum de proza scurta, Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri, un alt mare succes pentru Buzzati, care se impusese deja pe scena literelor italiene ca una dintre cele ami originale si mai interesante voci, imbinand realismul magic, oniricul si basmul cu elemente fictiunii speculative.
Se casatoreste in 1966 cu Almerina Antoniazzi. Continua sa scrie si sa publice, in paralel picteaza si expune rara, in expozitii personale la Paris (1967) sau Venetia (1970)
A publicat cinci romane, piese de teatru si piese de teatru radiofonic, a compus mai multe librete de opera si a publicat volume de poezie si de proza scurta.
Moarte pe 28 ianuarie 1972 la Milano.
Sursa foto: wikipedia.org
