Ajunsi aproape de jumatatea secolului al XIX-lea, edilii vremii incep sa se gandeasca la construirea unei noi primarii, pe masura unui oras in plina dezvoltare. A fost stabilit chiar si amplasamentul ei, pe locul casei perceptorale de pe latura vestica a Pietei Avram Iancu, casa ce urma sa fie cumparata de oras, demolata, iar pe locul ei sa fie ridicata noua primarie. Proiectul nu s-a realizat, ca urmare a cumpararii casei perceptorale de la vistierie, de catre cetateanul Mahler Francisc (1841), contra sumei de 31.661 florini. In urma demolarii imobilului, Mahler Ferencz a construit pe cheltuiala proprie, frumosul hotel Crucea alba, mai tarziu numit Ardealul. Notabilitatile nu au renuntat la idee si si-au indreptat privirea spre locul viran dintre hotel si biserica minorita pentru a ridica noua primarie.
Pentru a obtine bani, urma sa fie vanduta cladirea vechii primarii, hotelul Coroana Verde si inca 80 de terenuri , dar nici acest proiect nu a devenit realitate, pentru ca cel care a reusit sa cumpere terenul a fost comerciantul Joanovics, construind aici un edificiu cu doua etaje, existent si astazi, intre strazile Mihai Eminescu si Lucian Blaga. In sfarsit gasindu-se spatiul potrivit, a avut loc un concurs pentru construirea noii primarii, pe care l-a castigat reputatul arhitect budapestan, Lechner Ödön, insa din lipsa de fonduri, realizarea proiectului a fost preluata de arhitectul aradean Pékár Ferenc, care a facut unele modificari, avand aprobarea lui Ödön Lechner. Palatul Administrativ ce adaposteste in prezent Primaria, Prefectura si Consiliul Judetean, a fost construit asadar intre anii 1872-1874 (primarul se numea Pal Voros, de altfel, functionarii romani superiori puteau fi numarati pe degetele de la o mana in acea perioada), stilul cladirii imbinand neorenascentismul flamand, cu stilul primariilor medievale tarzii. Constructia este in forma de U, are un turn de 54 de metri, iar orologiul din turn, adus ulterior din Elvetia, in anul 1878, are un mecanism care canta la ora fixa. In holul mare al palatului pot fi admirate vitraliile pictorului Sever Frentiu, reprezentative pentru pictura nationala a secolului al XX-lea. Tema acestora o constituie anotimpurile, figurate alegoric si incadrate de subiecte feminine ale lunilor. Prin pozitia retrasa fata de aliniamentul bulevardului, Palatul Administrativ creeaza cea mai importanta piata a centrului orasului.
Aici au avut loc numeroase evenimente istorice, ultimul dintre acestea fiind Revolutia din decembrie 1989, cand masele de oameni au manifestat impotriva regimului comunist. De atunci, numele acestei piete a fost schimbat in Piata Revolutiei. In memoria eroilor cazuti in timpul Revolutiei, in centrul pietei a fost ridicat un monument si o troita. In cadrul complexului arhitectonic al pietei se mai afla Palatul Cenad, situat in partea stanga a Palatului Administrativ, Universitatea Aurel Vlaicu, in partea dreapta si vizavi Palatul Bancii Nationale a Romaniei. Darea in folosinta a Primariei in anul 1876, cand primar era Gyula Salacz, a dus la imbogatirea zestrei arhitectonice a Aradului cu o bijuterie arhitectonica in stil neorenascentist. In acea perioada, dupa anul 1868, a avut loc o adevarata revigorare in constructii, cuprinzand un mare areal ce depaseste zona centrala a Pietei Avram Iancu si Bulevardul Revolutiei, construindu-se pe strazile adiacente si paralele cu zona centrala, cat si in partea de N-V a orasului, din ce in ce mai departe de Cetate.
In Piata Avram Iancu, locul vechii primarii a fost luat in anul 1889, de frumosul edificiu cu doua etaje, cunoscut sub denumirea de Palatul Domany Stefan, aflat azi la numarul 16. Numeroasele constructii de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX au schimbat complet aspectul orasului, aspect ce a impresionat dintotdeauna vizitatorii. Semnificativa este de exemplu reactia marelui istoric Nicolae Iorga, care in urma vizitarii Aradului, in primul deceniu al secolului XX, scria: lunga strada ce incepe de la gara este cu desavarsire mareata, vrednica de orice capitala moderna, asemenea cu o bucata din regatul vienez. Doua alei despartite printr-un spatiu lat, poarta numai cladiri de mana intai, intre care statul a semanat palate impunatoare.
