In primavara anului 1932 controversatul si originalul primar Dem I. Dobrescu se lasa din nou atras intr-un conflict, de aceasta data cu Societatea de telefoane, care nu ezitase ca pe strazile din centrul Capitalei (si nu numai) sa instaleze fire aeriene pe stalpii de lemn.Daca pentru altii ar fi fost un firesc compromis, pentru primarul Dobrescu a fost un adevarat afront, edilul sustinand ca firele si stalpii strica orice echilibru si frumusete a urbei sale, si ca in scurta vreme va lua masuri. Drastice. Dupa cum povesteste Alexandru Predescu in volumul "Vremuri vechi bucurestene" (Editura pentru Turism, Bucuresti, 1990) primarul a dat concesionarului american un adevarat ultimatum, anuntandu-l ca daca nu va scoase stalpii si nu va ingropa cablurile in scurta vreme, atunci Primaria ii va taia in fiecare zi cate un stalp din zece, pana cand toata infrastructura Societatii de telefoane va ramane doar o amintire.
Daca alti locuitori ar fi privit poate cu amuzament intregul conflict, sau poate chiar deranjati de ideea ca primarul ii va lasa fara modernul telefon, cei de pe Calea Plevnei au facut un pas inainte. Dupa cum relateaza acelasi autor intr-o singura noapte toti stalpii de lemn au fost retezati de anonimi entuziasti si cu multa putere de munca, si a doua zi copiii din cartier se jucau fericiti cu elementele de portelan din fosta retea de telefoane. A fost un ordin al primarului? Sau dimpotriva rivalii sai au incercat sa ii arunce in spate aceasta distrugere ca si cand Dem I. Dobrescu ar fi cerut-o? Ancheta, atat cat a fost, s-a remarcat prin superficialitate si in scurta vreme subiectul a fost ingropat, mai ales ca alegerile nu erau departe. Inca o poveste (nu lipsita de umor) din vremurile unui Bucuresti idealizat, dar categoric plin de farmec si viata.
Dem I. Dobrescu (1869-1948) a fost primarul Bucurestiului din februarie 1929 si pana in ianuarie 1934, perioada in care a pornit o serie de proiecte cu adevarat importante, chiar revolutionare, a reusit adesea sa intre in conflict deschis nu doar cu rivalii din politica (era sustinut de Partidul National Taranesc) dar si cu alegatorii, si a fost chiar suspendat din functie pentru o saptamana, dupa ce la putere au venit liberalii. Suprinzator sau nu au izbucnit mai multe proteste publice, carora li s-au alaturat si influenti politicieni ai vremii, asa ca Dem I. Dobrescu a revenit in fotoliul de primar pe 26 noiembrie 1933. Cu studii juridice (avea un doctorat in Drept) si fost decan al Baroului capitalei si presedinte al Uniunii avocatilor, Dem I. Dobrescu nu parea, cel putin la prima vedere, un edil care sa incerce a schimba Bucurestiul radical, si totusi a incercat. In doar cinci ani a inceput mai multe proiecte: a largit unele artere, au fost plantati copaci, a modernizat mai multe zone ale orasului, strazi si cartiere pana atunci uitate au fost pietruite, s-au montat retetele electrice si canalizare (o promisiune pe care o mai facusera si altii, fara vreo urmare). A dat startul unei ample campanii de salubrizare a orasului - nu fara proteste - a deschis primele stranduri si a ramas marcat de esecul marelui sau proiect: un metrou in Bucuresti.
imagine: artline.ro - Iosif Iser - Peisaj cu case in Bucuresti
