Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea Bucurestiul era pentru intaia oara impartit administrativ in cinci plasi, care grupau cele 76 de cartiere, vechile mahalele construite cel mai adesea in jurul unei biserici ridicate de boierii sau negustorii locali, unele avand doar cateva zeci de case, putine trecand de o suta. E adevarat ca dintre acestea nu erau putine cele mari, imprejmuite de ziduri inalte, cu acareturi, depozite de grane, nenumarate slugi, incat proprietarii puteau ca in caz de pericol sa ramana inchis acolo multa vreme, dar erau si destule locuinte modeste, de paianta sau mai rar din lemn, acoperite cu sindrila, in vreme cei locuitorii cu adevarat saraci mai stateau inca in bordeiele care ii uluiau pe calatorii straini. Erau pe rand Plasa Targului (unde intalneam nume precum Hanul Coltei, Hanul Stavropoleos, Zlatari, Sarindarul sau Biserica Toamnei alaturi de altele uitate cu totul), Plasa Gorgan unde se gasea zona Caii Plevnei de astazi, (in total 14 cartiere, inclusiv Izvor), Plasa Brosteni prin partea de sud, Plasa Targului de Afara cu Popa Nan, Sf. Vineri sau Mantuleasa, in total 18 cartiere si Plasa Podul Mogosoaiei (peste aproape un secol va purta numele de Calea Victoriei). Prea putin dintre denumirile de atunci aveau sa se pastreze, si inca mai putine mai pot fi astazi identificate ca repere pe harta orasului. 
Putine decenii mai tarziu se trecea de la plasi la "culori", tot cinci la numar, asa ca Plasa Targului avea sa poarte numele de "Vopseaua de Rosu", Brosteni pe cea neagra, Targul de Afara purta de acum numele de Vopseaua de Albastru, Podul Mogosoaiei pe cea de galben, Plasa Gorgan era acum "de verde". Cei familiarizati cu presa si istoria perioadei interbelice isi vor aduce aminte ca atunci, in acei ani, nu gaseai in ziare si mai ales in anunturi sectoare cu numar, ci sectoare purtand tot nume de culori. Era in 1926 cand din cele cinci culori vor ramane doar patru, fiecare insa va capta si o cifra. Astfel vom avea Sector I Galben, Sectorul II Negru, Sectorul III Albastru, Sectorul IV Verde, in vremea ce culoarea "de rosu" este impartita in noile unitati administrative. Bucurestenii se vor fi obisnuit usor cu noile sectoare, mai ales ca in acei ani orasul se dezvolta rapid, insa in toamna lui 1950, in ton cu noul regim si viitorul "om nou", dar si cu schimbarile ametitoare din nomenclatorul stradal, se trecea la raioane. Modelul sovietic era singurul viabil, asa ca Bucurestiul va fi impartit in nu mai putin de opt raioane (mai tarziu vor deveni opt sectoare, numerotate cu cifre), denumirile fiind si ele "pe linie": Raionul 1 Mai, Raionul 23 August, 30 Decembrie, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, V.I. Lenin, 16 Februarie si Grivita Rosie. Ulterior, din 1979, numarul de sectoare va fi redus la sase, asa cum sunt si astazi. Sectorul 1, de exemplu, era alcatuit din vechile raioane Grivita Rosie si 30 decembrie, in vreme ce sectorul 5 va fi fostul raion V.I. Lenin.
Alexandru Phoebus - Strada din Bucuresti
Foto: artline.ro
