Dictatura lui Stalin se instaureaza la Teatrul Radiofonic

Un spaniol a scris despre Mihail Bulgakov si Stalin. Pornind de la un document real, Juan Mayorga dezvolta o poveste care capata amploare în urma unui telefon. Scriitorul rus începe sa îsi imagineze cum îl viziteaza dictatorul. Situatia trece de la cosmar la comic, când sotia acestuia îi propune sa îl imite pe Stalin. Luni, marti si miercuri în studioul T2 al Radiodifuziunii Române s-a înregistrat drama "Scrisori de dragoste catre Stalin". Pe viu, am vazut cum ia nastere o piesa de teatru radiofonic. Ascultatorii se vor întâlni cu vocile actorilor, la miezul noptii, la radioul public, dupa 25 februarie. Mariana Mihut - sotia scriitorului rus, Stefan Iordache - Mihail Bulgakov, Victor Rebengiuc - Stalin. Cu un sfert de ora înainte de înregistrari, regizorul artistic Mihai Lungeanu se agita si cauta un scaun care scârtâie. Marti, ora 2 fix, dupa-amiaza. O masa de lucru, un scaun din lemn, neaparat care sa faca zgomot, un telefon fix vechi, hârtii împrastiate si un pix. Toate pentru Mihail Bulgakov. Adica Stefan Iordache, actorul care îl interpreteaza. "Ou sont les artists?", întreaba Victor Rebengiuc, intrând pe usa. Îsi lasa geanta pe un scaun si cauta cuierul.

 

Teatru si vitamine

 

"Vrei sa îti dau o vitamina C efervescenta?", îl întreaba Mariana Mihut pe Stefan Iordache, asezat la masa de lucru. `Nu. Deja am luat vitamine...". Vrea doar apa. Sa nu fie rece. `Violeta, tu faci scârta pe hârtie, ca eu nu pot sa fac", glumeste Iordache. Se aprinde becul rosu, semn ca se înregistreaza. Actorul sta la masa si scrie o scrisoare. `Ma lasi sa mormai pe aici...", zice Iordache. Regizorul da din mâini si face semne în spatele unui geam, din camera de înregistrari. `Mai speriata un pic...", îi spune acesta Marianei Mihut. `OK. Perfect! Saru’mâna", se arata multumit regizorul. Mai în gluma, mai în serios, sotia lui Bulgakov îl imita pe Stalin. Îngroasa tonul. `Daca as fi pe scena, as muri de râs sa o vad imitându-l pe Stalin", murmura Iordache. Regizorul îi cere Marianei Mihut sa fie mai grava. `Nu stiu ce exagerare sa pun în voce", se apara actrita. Nu sufla nimeni în încapere. Fiecare pas, fiecare fosnet se înregistreaza. Intrând în pielea lui Stalin, sotia lui Bulgakov e serioasa, arata cu degetul si ridica din umeri: `Satirele dumneavoastra ridiculizeaza revolutia". `De ce ma umileste Stalin în felul acesta? (...) Pentru mine a nu scrie înseamna a fi înmormântat de viu", se plânge Bulgakov. `Super. Super. A fost O.K.", striga regizorul.

 

Premiu cu poezie despre Stalin

 

`Tovarasul Stalin, aveti un microfon personal", se îndreapta, râzând, Mariana Mihut catre Victor Rebengiuc. `Ce mai plângea profesoara mea la moartea lui Stalin...", îsi aminteste Iordache. Râsete. Mariana Mihut continua cu amintirile. `Primul meu ciubuc... primul meu premiu câstigat a fost cu o poezie despre Stalin. Mi-am cumparat cu acei bani un material de rochie, pe care mi-a facut-o bunica si pe care am purtat-o multi ani". `Ai luat premiu pentru o poezie?", îi da replica Victor Rebengiuc. `Am luat premiu pentru ca am spus frumos poezia", se amuza Mariana Mihut. Stefan Iordache continua povestea: `Pe noi ne-au învatat la scoala ca atunci când auzeam numele lui Stalin sa strigam: Ura! Ura!". `Tovarasul Stalin, mai aveti o replica", îl atentioneaza Mariana Mihut pe Victor Rebengiuc, care se asezase linistit pe scaun, rasfoind hârtiile. Treaba a mers struna. Mihai Lungeanu ne-a dezvaluit câte ceva despre piesa de teatru radiofonic: "A fost scrisa ca o parabola, plecând de la un document real. Toata povestea se regaseste în jurnalul lui Mihail Bulgakov care este publicat. Autorul spaniol s-a gândit sa dezvolte efectele acestui fapt real. Nu e vorba doar despre relatia lui Bulgakov cu Stalin, ci si de relatia artist-putere". Actorii nu dau semne de oboseala. Glumesc, iar în pauze tot despre Stalin vorbesc.

 

Teatrul radiofonic e singura forma de teatru care lucreaza cu materialul clientului, sa spunem asa. Adica cu imaginatia ascultatorului, cu sensibilitatea lui. Daca povestea este bine facuta, atunci eu, ca ascultator, devin participant la ceea ce se întâmpla.
Mihai Lungeanu
regizorul artistic