In 1930, in "Epoca", cineva semna sub "initialele «A.C.» articolul din care retinem: «De cate ori citesc comunicatele presei, ma felicit ca nu fac parte din asociatiile sau sindicatele ei. E greu sa gasesti un corp mai disparat, mai amorf si mai lipsit de coheziune decat corpul ziaristilor. De aceea, batjocorirea presei, siluirea scrisului nu sunt altceva decat rezultatul firesc al decaderii in care se afla breasla gazetareasca. Daca mestesugarii condeiului ar avea un dram de mandrie, un crampei de demnitate, atunci nu s-ar putea ca orice netrebnic sa rada de presa, asa cum fac politicienii nostri (...). In Romania, sub toate guvernele, ziarele trebuie sa fie la dispozitia lor. Cu sau fara stare de asediu, oprit sau neoprit de Constitutie, armata intra in redactie, ocupa tipografia militareste si doarme pe suluri de hartie. In afara de armata, cetele de derbedei, lepadaturile Sigurantei, transformate in studenti sau cetateni indignati - navalesc in redactie, schingiuiesc redactorii si pe cine le iese in cale, rup, sparg si distrug tot ce le cade in mana, platiti de guvern, sa se revolte impotriva atitudinii ce nu-i convine sau ii convine prea mult. Exemple recente ilustreaza cu prisosinta de cata libertate si independenta se bucura presa la noi. Si fata de aceasta grotesca mascarada (...) cu ce se manifesta ilustrele noastre sindicate si asociatii? Cu acelasi stereotip COMUNICAT (...). Aici rezida toata vinovatia celor cari au condus si reprezentat presa in timpul din urma. Acesti domni n-au fost in stare nici sa selectioneze corpul gazetaresc, nici sa-l solidarizeze.
N-au fost in stare nici sa faca macar un soi de organizatie profesionala, care sa cuprinda toti factorii si aderentii tiparului, capabili sa determine o greva serioasa si geniala...", Marian Petcu, "Jurnalist in Romania. Istoria unei profesii", Editura Comunicare.ro, 2005, pagina 73.