Despre cum se scrie poezia (6)

Din sumedenia de volume sosite pe adresa Festivalului şi Concursului, faptul de a prezenta şi exemplifica despre cum NU se scrie POEZIE consider că a ajuns şi la saturaţia cititorului. Concluzia este, cred, cât se poate de grăitoare: dintre sutele de cărţi de poezie publicate în România puţine sunt cu adevărat remarcabile. O altă constatare este aceea că piaţa de poezie este invadată de plachete de versuri editate pe cheltuiala autorului, de unde şi calitatea mai mult decât îndoielnică a textelor propuse.
Aşa ajung şi la volumul “Calvaria” de Adina Ungur (Ed. Eikon, Cluj, 2007). Am să reproduc doar o parte din incoerentele versuri semnate de “poetesă”; alegerea, selecţia “mostrelor lirice” este absolut aleatorie, ele pot dovedi cum se scrie poezie halucinantă, adică o înşiruire de închipuite metafore care nu rezonează cu nicio idee, cu nicio fărâmă de lirism:
“amar/ ploua cu braţe-ntinse/ pe-un câmp imaginar/ narcise/ mă întindeam floral/ verde spre răsărit/ m-am dăruit/ şi-albastrul torenţial/ amar/ necontenit/ bărbatul împietrit/ şi umbra sa/ pe câmp/ jucau un fotbal nesfârşit/ pasând/ amar/ inima mea” (AmarAmarAmar - pag. 17). Cum o fi jucând un bărbat împietrit fotbal cu inima autoarei, nu-mi pot imagina!
Nu strică deloc, din poezia “Un cui pentru o poftă” (pag. 40), să aflaţi câte ceva despre “drumul străzii centrului de buric al târgului oraşului”:
“o inimă scăpa din strânsoare, revenea uşor la locul ei, o alta/ căuta un cui în care grav să-şi/ atârne pofta, eu am/ trecut/ de colţ şi am urcat/ în odaia ferestrelor pieţei mele,/ în celălalt capăt prezenţa ta se disipa monocrom printre pietoni”.
Din perspectiva Premiului Nobel pentru Pace, este cât se poate de clar că avem de a face cu texte “in-corect politic”.
Mă mai opresc la o plachetă, o ediţie bilingvă română-engleză, “Carusel”, de Eugenia Bădilă Karp (Ed. Domina, Bucureşti, 2007). Parcurgând biografia semnatarei, aflu că este autoare a mai multor volume de versuri, a debutat în 1999 la Editura Crater - o garanţie pentru o carte de marcă -, este şi deţinătoarea unor premii internaţionale de poezie. Dar, cred eu, mai important este să citim ce ne propune poeta:
“Iarna aceasta/ Părea altcumva./ Mă troieniseră/ Iubirile cândva;/ Acum ninge/ Blând/ Şi-s beat de/ Fericire,/ De dragoste-s / Flămând”. (pag. 82)
“O uşă s-a închis/ Şi-o alta/ S-a deschis;/ Tu mă ţii/ De mână/ Şi ca într-un vis/ Alerg fără fugă/ Spre un/ Paradis.” (pag. 72)
“Dor mărunt,/ Sfredelitor/ De la cap/ Până-n picior;/ Şi aştept/ La poartă/ Ursitor…” (pag. 52)
“Îmi musteşte inima/ De dor/ La răscruce/ De poveste/ Cu a fost/ Şi/ Nu mai este.” (pag. 118)
Astfel de notaţii, cu tentă sentenţioasă, dar aride, parcă ar fi vorba mereu de aceeaşi plajă cosită mecanic, nu au harul şi darul convingerii, oricâtă bună intenţie ar demonstra şi autorul.
Aş putea să ofer câteva exemple şi din cărţile propuse de câteva poetese din Bistriţa. Mă gândesc, însă: “Mai bine nu”. Mi-e teamă ca nu cumva să fiu dat pe mâna Poliţiei Poeziei din Bistriţa-Năsăud.