Pe 7 iunie, cind te intorci in tara, la aeroport te va astepta o carte pe care ai scris-o, in timp real, adica in timp ce actiunea ei se intimpla, in Noua Caledonie. E o premiera in Romania. Ce ti-a iesit?
Cred ca mi-a iesit o carte nelinistita, o carte greu clasificabila, desi, pe alocuri, e apropiata de formula jurnalului de calatorie. Dar nu e un jurnal, mai precis, nu e numai un jurnal. E o transcriere a unei uimiri continue, a unei descoperiri necontenite. Apoi, e o consemnare a dialogurilor pe care le-am avut cu personaje ale locului, purtatori de povesti extraordinare. Da, a iesit ceva, un hibrid, oricum, o carte care nu cred ca seamana cu altceva de prin literatura romana. Sa nu o luati ca pe o apreciere trufasa. Daca nu semana cu nimic, nu inseamna ca e mai buna decit tot!
Cum e sa scrii o carte A'in timp real?A"
Aceasta formulare am luat-o din alta parte, dar cred ca nu e o fortare a limbajului. E o carte scrisa pe loc, in timp ce se intimpla. Am fost in permanenta cu laptopul la mine, chiar in afara deplasarilor din A'cartierul generalA" din Noumea. Mi-am insemnat tot ceea ce era de scris, apoi am trecut la claviatura si am scris. Am scris si dimineata, si la prinz, uneori, si seara. Exista avantaje si dezavantaje in aceasta formula de scriere. Avantajul e ca nu lasi mult A'marfaA" realitatii sa se estompeze din simturile tale, din memoria ta. E o reactie rapida la faptele realitatii. E o transcriere, un proces verbal de viata. Asta asigura un mare grad de autenticitate, cred eu. Dezavantajul este ca nu reusesti sa controlezi constructia cartii. Nu poti reveni asupra celor scrise cu citeva zile in urma. Am trimis ce am scris in sapte transe, cam una la o sapatmina. Ceea ce era scris a ramas bun scris. S-a intimplat sa-mi fi dorit sa revin asupra unor lucruri pe care le-am inteles mai bine la citva timp dupa ce am scris despre ele. Daca vreti, acest gen de scris e asemanator, apropiat, de transmisiunea in direct la televiziune, fata de emisiunile inregistrate si montate. Cind esti in direct, s-a dus vorba, nu o mai poti taia, porumbelul a zburat! La emisiunile produse poti interveni, poti scoate pasaje, poti inversa niste secvente.
Care e subiectul cartii?
Subiectul e, de fapt, o multitudine de subiecte. Subiectul general, ca sa zic asa, este aceasta calatorie la capatul lumii. Apoi, mai am citeva sub-subiecte, multe legate de lumea triburilor, in care am intrat, am dormit, am mincat, am facut cutuma. M-a interesat mult lumea melaneziana de dinainte de colonizare, traditiile din Pacificul de Sud, viata spirituala pina la venirea A'omului albA" si cea de dupa aceea. Sigur, am atins si problema canibalismului, care s-a manifestat aici pina acum un secol si ceva.
Cum e sa fii caledonian?
Dupa parerea mea, in Noua Caledonie poti da de paradisul terestru. Iar daca vei cauta un paradis ceva mai salbatic, intr-o ora esti cu avionul in Vanuatu. Unde ma si aflu acum, cind raspund la aceste intrebari venite cu posta electronica. Noua Caledonie combina rafinamentul francez, cu tot ce decurge de aici (am vazut baghetele si in triburi!), cu produsele carate cu vaporul sau, in cazul unor brinzeturi, cu avionul, toate acestea se lipesc de un loc fermecator, cu toata natura de aici, cu insulele, cu plajele cu nisip alb, aproape pustii. Sa fii caledonian inseamna sa ai acces in fiecare zi la paradisul din jurul tau, la marea de corali, la culorile schimbatoare ale lagunei. Cea mai mare laguna din lume! Iar pentru toate astea, Franta face un efort pe care nu stiu daca exploatarile de nichel il intorc. Exista un cintec lansat de o formatie locala, de melanezieni din insula Lifou sau MarA , care zice asa A'CAest la France qui paye!A". Aici nu turcul, ci Franta plateste!
Dar roman in Caledonia?
Romanii au o faima foarte buna aici. Pentru ca exista citiva stabiliti de mai multa vreme la capatul lumii. Romani care au facut cariera. Cind spui ca esti roman, in Noumea ti se spune de doctorul Bejan sau de Matei, de la le Meridien, care are salonul de sanatate si infrumusetare. Sau de Bianca, dentista. Mai exista un profesor de matematica roman, la Universitate, dar el si-a schimbat numele si numai initiatii si apropiatii lui stiu ca e roman. Pe insula Ouvea (A'cea mai apropiata de paradisA") traieste si munceste un dentist plecat din Romania, doctorul Ludovic Galfi. In ultimele zile am aflat ca mai exista o familie de romani, profesori pe insula Lifou. La asta se adauga romanii veniti in delegatie pe aici, am intilnit si noi un tinar specialist care sta trei luni aproape. Daca s-ar pune problema unui consulat romanesc la Noumea, m-as oferi voluntar!
Ce iti pare rau ca n-ai scris in cartea asta?
Imi pare rau ca, data fiind A'presiuneaA" editoriala si tipografica, ultimul weekend de aici nu a mai intrat in carte. Si e pacat pentru ca in acest ultim weekend, petrecut in Vanuatu, la Port AVila, am cunoscut o legenda, un pictor rus, Nicolai Michoutoushkine, stabilit de 50 de ani in Pacificul de Sud, un om cu o poveste fabuloasa, care a strabatut toata lumea si care cunoaste mai multe familii din aristocratia romaneasca a exilului parizian. Cind termin raspunsurile la acest interviu merg sa ma intilnesc cu Nicolai, pentru un interviu. De data asta eu voi pune intrebarile!
Ai inflorit ceva, pe ici pe colo?
N-a fost nevoie de nici o infloritura. Ba, mai mult, m-am temut ca anumite povesti pot parea inflorituri, asa ca am ales cu grija cuvintele. Oricum, eu mi-am atins scopul, am scris o carte care poate interesa si alti cititori decit strict consumatorii de literatura. Pentru ca literatura este un vesmint pentru aceasta experienta unica, aici, la capatul lumii.
La coborirea din avion pe Ioan T Morar il vor astepta cartea, pe care i-o va aduce Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, criticul Mircea Mihaies, care va vorbi despre acest experiment literar si autorul acestui interviuCristian Teodorescu
