Gobekli Tepe este un sit arheologic aparent pierdut printre multe altele in sud-estul Anatoliei. O descoperire realizata aici in anul 1994 a schimbat, insa, definitiv perspectiva oamenilor de stiinta asupra evolutiei civilizatiilor. In virtutea inertiei, exista inca oameni care considera ca din jurul anului 8000 i. Hr. specia noastra a inceput sa formeze asezari permanente, apoi ca urmare a sedentarizarii, a invatat sa lucreze pamantul iar in cele din urma a construit temple.
Gobeli Tepe a dezmintit ipoteza, dand la lumina un sactuar neolitic ce arata ca in urma cu mai bine de 11,000 de ani, omul nu era interesat sa-si confectioneze doar unelte trebunicioase pentru traiul de zi cu zi, ci si sa le foloseaca intr-un scop nobil.
Religiozitatea, caracteristica comuna popoarelor din toate locurile si toate timpurile – asa cum noteaza Mircea Eliade in vastele sale studii dedicate Istoriei Religiilor – nu va fi lipsit din randul societatii primitive, in care omul nu descoperise ce este ceramica sau metalul.
Monumentul megalitic este compus din mai multi piloni sculptati in bucati uriase de piatra, ale caror fatade au incizate animale sau scene de vanatoare. Acest lucru transforma obiectele deopotriva intr-unele dintre cele mai vechi opere de arta din lume. Nu este exclus ca sanctuarul sa fi avut o pozitie strategic aleasa, fiindca de aici se pot vedea muntii Taurus si Karadag, la nord si est, iar la sud campia Harran. Doar catre vest orizontul este blocat de creste.
In lumina descoperirilor de la Gobekli Tepe, stramosii nostri nu erau atat de primitive pe cat ii infatiseaza controversata teorie evolutionista avansata de Darwin in urma cu doua secole. Sanctuarul ramane pana in prezent cel mai vechi loc destinat cultului religios din lume.
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
