In fata unei sali doar pe trei sferturi plina, prima seara a festivalului Enescu a debutat cu un discurs al ministrul Culturii. Dl. Iorgulescu a reusit performanta de a plictisi pe toata lumea in mai putin de 5 minute. Un sir de vorbe fade si clisee propagandistice de genul 'Romania este o putere culturala" sau 'ne-am dovedit capacitatea organizatorica" au alcatuit discursul soporific al ministrului. Cea dintii victima a plictisului generat uimitor de eficient de catre dl Iorgulescu a fost Orchestra Operei care, imediat, a deschis concertul cu uvertura la 'Nunta lui Figaro", sub bagheta dlui Gheorghe Costin, prim-dirijorul Filarmonicii din Timisoara. Una dintre cele mai celebre pagini muzicale, care musteste de geniul orbitor al lui Mozart, care respira accelerat, traieste policrom si se ofera spre deliciu oricarui ascultator, a devenit un fel de balabaneala searbada, fara relief si fara energie. Sub bagheta dlui Gheorghe Costin, sampania mozartiana a fost un pahar cu apa salcie. Apoi, au urmat vocile.
Concertul de opera in care se produc succesiv mai multi artisti are marele neajuns de a putea concentra greu emotia publicului. Trecerea rapida de la un personaj la altul, de la un compozitor la altul, de la o voce la alta, fragmenteaza inevitabil perceptia si blocheaza respiratia lunga a emotiei autentice. De pilda, inceputul partii a doua a concertului a expus spectatorul contactului emotional succesiv cu Violeta Valery indragostindu-se, cu Oedip monologind abisal, cu Semiramida indragostita de cel despre care inca nu stie ca e chiar fiul ei, cu Lohengrin dezvaluindu-si identitatea si cu bufonul Rigoletto disperat in fata curtenilor ducelui care tocmai ii rapisera fiica. Asadar, unul dupa altul, Verdi, Enescu, Rossini, Wagner si iarasi Verdi. Nu exista suflet pe lume sa poata cupla in cavalcada cu aceste produse artistice. Intelept, dl Ioan Holender a avertizat de la inceput ca ni se prezinta voci si, adaug eu, nu neaparat opera.
Printre cei 15, publicul a avut surprize placute. Consacratii Alexandru Agache si Adina Nitescu nu s-au dezmintit. Cintareti excelenti, care stiu bine meseria, cei doi au fost adevarate repere de valoare in aceasta seara. De frumos si bine meritat succes au avut parte dl George Petean (un bariton entuziasmant) , dna Elena Mosuc (pur si simplu magnifica) si dna Cellia Costea ( o voce sigura, placut timbrata si bine folosita). O mentiune speciala merita dna Carmen Oprisanu, excelenta in monologul Charlottei ('Werther! Qui mAaurait dit..."). Din pacate, ea nu a primit aplauzele meritate pentru ca publicul unui asemenea concert raspunde generos, mai ales, la slagare operatice, iar monologul Charlottei din opera lui Massnet, desi e minunat compus, nu este nici imnul vreunui campionat mondial de ceva si nici o piesa obligatorie pe discurile de compliatii. Iar cea mai buna dovada a faptului ca, adesea, se aplauda mai ales 'melodia", sint ovatiile pe care le-a primit dl Marian Talaba dupa o interpretare modesta a celebrei 'Nessun dorma". Pentru mine, surpriza cea mai placuta a fost dna Nicoleta Ardelean. In aria Violetei din actul I al Traviatei ('E strano!...e strano!") a oferit o interpetare plina de nuante dramatice si solutii interpretative noi. Nu am avut ocazia sa o ascult pina acum, dar voi cauta sa o ascult cit de des pot, cu increderea ca este o mare artista.
Momentele penibile nu au lipsit. Minunatul duet 'O soave fanciulla" din 'Boema" a fost pur si simplu masacrat de dna Roxana Briban si de dl Robert Nagy. Iar finalul duetului a consacrat dezastrul. Porniti spre stiutul do final, cei doi au clacat neputincios. Dna Briban a acoperit ratarea cu un piano palid, iar vocea dlui Nagy s-a rupt pur si simplu intr-un scurt sughit.
Dl Ioan Holender a fost amfitrionul serii, prezentind, cu umor si verva, cintaretii. Dl Holender a binedispus pe toata lumea, a spus, glumind, multe lucruri serioase despre starea operei romanesti - care are cintareti multi si buni, dar are teatre putine si slabe - si a oferit cu generozitate o proba vie a personalitatii sale flamboaiante cind nu s-a putut abtine sa flirteze cu o apetisanta violonista din orchestra.
La sfirsit, m-am gindit pentru o secunda la bietul domn Basescu. A avut o seara oribila. A stat in loja ascultind muzica de opera aproape patru ore, pe fotoliul din spatele sau se lafaia dl Dan Voiculescu si imediat in dreapta sa isi afisa grimasele cunoscute dl Adrian Iorgulescu. Cred ca presedintele si-a spus, la un moment dat, ca e prea mult. Si, ca sa fiu sincer, a avut ceva dreptate...
Sever Voinescu
