Formatia Depeche Mode va fi inclusa in acest an in Rock and Roll Hall of Fame, facand parte din cele sase nume selectionate din nu mai putin de 16 nominalizari propuse. Alaturi de trio-ul britanic au mai fost alesi The Doobie Brothers, Nine Inch Nails, The Notorious B.I.G., T. Rex si Whitney Houston, in vreme ce printre cei care nu au primit suficiente voturi se numara legende ca Motorhead, Judas Priest, Soundgarden, Thin Lizzy sau Kraftwerk. Pentru a face parte din Rock and Roll Hall of Fame o trupa trebuie sa fi schimbat muzica de astazi intr-un mod relevant, dar si sa fi lansat primul album cu cel putin 25 de ani in urma. Pentru Depeche Mode a fost cea de a treia nominalizare, acestia gasindu-se pe lista in 2017 si 2018, cand din pacate nu au castigat. Iar fanii asteapta cu nerabdare ceremonia oficiala, organizata pe 2 mai la Cleveland Public Hall din Cleveland, SUA, pentru ca alaturi de Martin Lee Gore, Dave Gahan si Andrew Fletcher vor participa Vince Clarke si Alan Wilder, fostii membri ai trupei. Si chiar daca este putin probabil fanii nu pot decat sa spere ca poate cu aceasta ocazie cei cinci vor canta impreuna sau cel putin Alan Wilder, cel care a jucat un rol important in definirea identitatii trupei in anii '80 sa revina in Depeche Mode fie si pentru un singur concert, oricat de scurt.
Istoria Depeche Mode incepe in 1980, cand Vince Clarke, Martin Gore si Andrew Fletcher infiintau Composition of Sound, mai tarziu alaturandu-se si David Gahan (pe care l-au auzit initial cantand piesa lui David Bowie, Heroes), noul nume fiind cel care avea sa le aduca celebritatea mondiala, ales dupa o revista frantuzeasca de moda. In formula de patru formatia avea sa lanseze in 1981 primul album, Speak and Spell, un surprinzator succces de critica si mai ales de public, ajungand pana pe locul zece in topul britanic. Vince Clarke va parasi in scurta vreme formatia, desi era compozitorul si liderul acesteia, alegand sa formeze cu Alison Moyet duo-ul Yazoo, iar mai tarziu va fi cofondatorul trupei Erasure. Ramasi in formula de trio si amenintati cu despartirea dupa un singur disc, cei trei muzicieni aleg sa inceapa inregistrarile pentru un nou album, A Broken Frame, lansat in 1982. La inceputul aceluiasi an li se alaturi si Alan Wilder, un tanar muzician in varsta de 22 de ani, cu multi ani de pian si pregatire clasica, a carui prezenta va schimba radical stilul noii trupe, si daca initial a fost angajat doar pentru concerte in scurta vreme va fi unul dintre elementele esentiale pentru Depeche Mode. Este formula in care trupa lanseaza o serie de albume care au scris istorie, isi construieste o imagine (preluata cu entuziasm si chiar fanatism de tineri, mai ales de cei din Europa de Est), sustine o serie de concerte neasteptat de populare in toata lumea.
Dupa experimentalul Construction Time Again din 1983 Depeche Mode pare sa fi gasit o directie clara in care sa evolueze, se canta, compune si mai ales se concerteaza mult, iar in 1984 apare un alt disc foarte apreciat de fani, Some Great Reward, iar single-ul People Are People va fi si primul succes international pentru formatie. Urmeaza probabil cei mai buni ani pentru Depeche Mode, cu trei albume vazute si astazi ca foarte bune, recomandate celor care vor sa inceapa sa descopere formatia fara sa stie de unde sa inceapa, si chiar daca sunetul devine mai complex, iar atmosfera si versurile mai intunecate asta nu inseamna ca turneele vor avea mai putin succes, dimpotriva. Black Celebration (1986), Music for the Masses (1987) si mai ales Violator (discul lansat in 1990 si vazut de multi ca cel mai bun dintre toate) au fost sustinute de turnee de mare succes, cu multe concerte sold-out. Dupa o pauza Depeche Mode revine cu un nou look si un sunet marcat de influente grunge si rock usor de auzit pe albumul Songs of Faith and Devotion din 1993, care trebuia sa fie dovada ca trupa care devenise imaginea pentru synthpop reusea sa se adapteze la nou si sa ofere altceva. Este si o perioada de criza, pe masura ce tensiunile sunt tot mai puternice, iar David Gahan, vocea Depeche Mode, se lupta cu problemele personale, stresul din timpul turneelor si mai ales cu dependenta de heroina. In 1995 Alan Wilder alege sa paraseasca formatia, un moment ce amintea de plecarea lui Vince Clarke de la inceputul succesului, doar ca de aceasta data criza este reala, iar trupa este mereu pe muchie de cutit, mai ales pentru ca Gahan participa tot mai putin la inregistrari, incercand fara succes sa renunte la droguri. Unii dintre fanii deranjati de plecarea lui Wilder si de schimbarea de directie nu mai sunt alaturi de trupa, si totusi in aceste conditii cei trei vor lansa in 1997 un album, Ultra, iar patru ani mai tarziu aparea si Exciter, cea mai buna dovada ca Depeche Mode nu era nici pe departe la final. Este deceniul in care Dave Gahan incepe o surprinzatoare cariera solo in paralel cu activitatea in trupa care il facuse celebru, Depeche Mode revine in concerte pe stadioane, la mari festivaluri, sunt din nou surprinzator de populari si fac trecerea de la fanii muzicii electronice la mainstream. In 2005 este lansat albumul de studio cu numarul 11, Playing the Angel, in 2009 Sounds of the Universe, iar in 2013 apare Delta Machine. Criticii sunt fie entuziasmati, fie multumiti, Depeche Mode se bucura in continuare de o surprinzatoare popularitate pentru o trupa care parea ca va ramane in stilul optzecist care o consacrase, si mai interesant era ca noi si noi generatii, multi dintre proaspetii fani nefiind inca nascuti in perioada anilor 80, alegeau sa se devina fani. Spirit, cel mai recent album Depeche Mode, aparut in 2017, a surprins prin sunetul foarte energic, versurile cu incarcatura sociala si de protest politic alaturi de clasicele povesti de dragoste, iar turneul Global Spirit Tour a fost si cel mai lung din istoria formatiei, cu 130 de concerte.
Foto: depechemode.com, theplace2.ru
