Autor de best-selleruri, Daniel Pennac este o persoana amabila, care se bucura sa le citeasca cu voce tare un roman bun elevilor sai de liceu sau sa-i duca intr-o librarie pentru a le arata ca nici o carte nu musca. In 1992, Pennac a cucerit Europa cu un eseu despre experientele sale de lectura, intitulat 'Ca un roman', care s-a vindut in peste 250.000 de exemplare in doar citeva luni. Printre alte afirmatii savuroase, autorul introducea un decalog al cititorului, care a stirnit multe discutii. Drepturile imprescriptibile ale cititorului, conform lui Pennac: dreptul de a nu citi, dreptul de a sari pagini, dreptul de a nu termina o carte, dreptul de a reciti, dreptul de a citi orice, dreptul la bovarism (boala cu transmitere textuala), dreptul de a citi oriunde, dreptul de a arde etapele, dreptul de a citi cu voce tare, dreptul la tacere. Unii critici si citiva pedagogi i-au criticat decalogul, spunind ca o asemenea abordare ne elibereaza de orice responsabilitate fata de procesul lecturii, insa Pennac il vede ca pe o provocare. Intr-un interviu acordat cotidianului 'Clarin', scriitorul francez se justifica astfel: 'Cind afirm ca exista dreptul de a nu citi, spun ca e o manevra pedanta sa ridem de cei care nu citesc. E foarte trist sa nu ai acces la o carte buna, e dovada unei mari singuratati. Dar, daca vrem ca necititorii sa citeasca intr-o buna zi, trebuie sa incepem prin a-i respecta'.
Magdalena Colombet
