De pe generic direct in biblioteca

A debutat ca prozator, in antologia "Tablou de familie" (1969). A studiat Franceza la Literele bucurestene, dar si Regia de opera, pentru a se face cunoscut ca scenarist. Il stiti de pe genericul unora dintre cele mai importante productii ale ultimilor ani: "Marfa si banii", "Moartea domnului Lazarescu", "Niki Ardelean colonel in rezerva". De cativa ani lucreaza la un roman despre cat costa, la propriu, Razvan Radulescu, iar acum a publicat "Teodosie cel Mic", la Editura Polirom. Un roman neobisnuit, cu personaje stranii (Pisicainele, Minotaurul Samoil, bufnita Kaliopi cultivatoare de capsuni) si atmosfera de basm. - Cat costa Razvan Radulescu? Presupun ca intuiesti de ce te intreb asta. Ce se mai intampla cu acest proiect al tau? - Razvan Radulescu este nepretuit, mai ales daca nu se mobilizeaza si are de gand sa se lungeasca cu cartea asta. Trec la persoana intai. Proiectul "Cat cost" mai are inca mult pana sa ma ajunga din urma. Cu cat scriu mai mult la el, cu atat va dura mai mult pana sa ajung cu povestirea si calculele pana in prezentul terminarii lui. Stiu ca pare greu de inteles, dar nici pentru mine nu e simplu. Si cred ca o sa ramana dificil, inclusiv in faza in care va trebui sa gasesc un editor pentru cartea asta, care se anunta mare (cu pagini multe, in sensul asta zic). - Ai absolvit Limbile Straine (Franceza), Regia de opera, la Academia de Muzica. Ai debutat ca prozator, ai devenit cunoscut ca scenarist. Unde te simti cel mai bine? - Cand scriu la roman, investitia este foarte personala. La scenariu, rezultatele se vad repede, iar satisfactia este si ea imediat aparenta. De regia de opera nu am nimic de zis, nu o practic si nu stiu daca o sa o fac vreodata (in ciuda faptului ca inca imi mai fac iluzii). Franceza aproape ca nu mai am ocazia s-o vorbesc. - Ce poti face in scenarii si nu poti face in proza? - Este invers. Sunt lucruri pe care le pot face numai in proza: sa ma prefac ca stiu ce e in mintea personajelor, sa apar eu insumi ca personaj in povestire, sa ma prefac ca habar n-am cum vor evolua lucrurile, sa comentez ironic propriile mele observatii, sa fac acrobatii stilistice. Dar, ca sa fiu cinstit, astea nu sunt lucruri pe care sa-mi doresc neaparat sa le fac, asa ca, atunci cand scriu scenarii, nu resimt limitari si nici nu am vreo frustrare. "Nu sunt singurul scenarist valabil nici pe departe" - Cum se face ca esti singurul scenarist valabil de la noi? - Nu sunt singurul scenarist valabil nici pe departe. Cristi Puiu este un scenarist valabil, Nae Caranfil la fel, Cristi Mungiu la fel. Porumboiu si-a scris singur filmul. Faptul ca cei pe care i-am amintit sunt, in plus, si regizori ii face sa fie inca si mai valabili. Pe langa ei sunt multi alti scenaristi. Am scris impreuna cu Alexandru Baciu si Radu Muntean "Hartia va fi albastra". Am scris cu Alexandru Baciu un film pentru Radu Jude. Nu spun asta de la inaltimea mea de scenarist valabil, va invit sa vedeti filmele. - Ce ti se reproseaza cel mai des in privinta scenariilor? Sunt indreptatite aceste reprosuri? Cel mai comic repros - si cel la care tin cel mai mult in acelasi timp - vine din partea lui Andrei Gorzo. L-am mai citat intr-un interviu, mai de mult, dar am s-o mai fac o data, pentru ca Gorzo formuleaza foarte frumos. Pe scurt, mi-a spus ca daca as scrie scenariul la episodul sapte din Razboiul Stelelor as reusi marea performanta de a transforma o franciza cu succes international intr-un film de vazut cu cinci oameni in sala. Si are dreptate, ma consider tot timpul in primejdia de a focaliza prea tare pe detalii si, de fapt, de a vorbi, din ce in ce mai autist, despre unghiul meu ingust de vedere asupra lucrurilor. Pe de alta parte, nu pot sa fac altfel. "De ce mi-as dori sa fiu prezent in mediul literar romanesc?" - Primul tau roman, "Viata si faptele lui Ilie Cazane", a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Premiul nu te-a transformat intr-un personaj popular al mediului literar romanesc. Crezi ca acest al doilea roman va face asta? Este un mediu in care ti-ai dori sa fii mai prezent? - Mediul literar romanesc nu este foarte popular el insusi si, cu riscul de a supara pe multi, nu este foarte frecventabil, dupa gustul meu. Pe de alta parte, premiul in sine nu a insemnat mare lucru: putina lume (literara) a citit cartea. S-au tiparit putine exemplare si n-a mai existat nici un al doilea tiraj. Asta este situatia cartilor aici. Mi-aduc aminte de un moment absolut ridicol: cand cu scandalul cu Eminescu din "Dilema", un critic se intreba cum imi permit eu, un nimeni, sa am opinii despre poetul national. Dupa care cineva i-a atras atentia ca am castigat premiul de care vorbesti si imediat criticul a retractat afirmatia: a, daca e asa, atunci scuze, Razvan Radulescu nu e un nimeni, are dreptul sa vorbeasca. Ce sa mai vorbim? De ce mi-as dori sa fiu prezent in mediul literar? Ce-ar putea insemna asta? - "Teodosie cel Mic" este o carte atipica in literatura ultimilor ani. De ce un roman si nu un scenariu? - Mi-e tare teama, dar sper sa n-am dreptate, ca "Teodosie" este deja o carte usor batrana, nu stiu cum sa-i zic. A fost gata acum cinci ani. Poate ca si atunci, daca s-ar fi publicat la vremea ei, ar fi parut atipica, dar noutatea ei ar fi fost mai evidenta. Sau poate este doar nemultumirea mea la mijloc, aceea ca, de cand am scris-o si pana acum, mi-am pierdut interesul, entuziasmul si comunicarea cu ea. Nu am avut niciodata in minte un scenariu cu povestea asta. Nici nu cred ca se poate face un film dupa ea. Ar iesi prost. Anumite plasmuiri literare ar trebui sa ramana asa cum sunt, fara fete clare, fara expresii si gesturi definite vizual o data pentru totdeauna - ar trebui sa ramana in stadiul lor vag, aburos si mereu schimbator, in functie de emotiile celui care citeste.

Elena Vladareanu