Inca de la inceput tot Freddie a fost cel care a coordonat si a creat in mare parte imaginea grupului, de la copertile discurilor la fotografii publicitare, afise, costumatie de scena, fara sa ezite sa intervina in lista pieselor de concert sau aranjamentul luminilor. Iar o trupa precum Queen avea nevoie si de o sigla pe masura. Inspirat in buna masura de blazonul britanic Mercury a imaginat (desi nu era un adept al astrologiei) o sigla similara, ce reunea simbolurile zodiacale ale celor patru, imagine publicata in interiorul viitorului album. Un Q urias, de la Queen, in centru, avand in centru coroana si deasupra o pasare Phoenix – nu si-ar fi putut imagina atunci cand de inspirat era simbolul – , litera fiind incadrata de doi lei (Roger si John), iar pe Q se odihnea un crab pentru Brian (nascut sub semnul Racului). In partea de jos doua zane, arhicunoscutele “faeries” din mitologie, reprezentative pentru Mercury. Pretentioasa, complicata, incarcata de simboluri, dar in esenta de impact.
Pe coperta primului album, Queen I (lansat in vara lui 1973, cu un titlu inspirat de traditia Led Zeppelin), se puteau citi cuvintele “No Synthesizers”. Este si discul pe care basistul aparea ca Deacon John, gluma care l-a enervat pe muzician si i-a amuzat pe ceilalti, Freddie prezentandu-l in cateva concerte de mai tarziu tot ca Deacon John.
Initial nimeni nu ar fi dat vreo sansa celor de la Queen cand au lansat Bohemian Rhapsody ca single. Era prea lunga, prea complicata, prea neobisnuita, si casa de discuri a cerut in repetate randuri o versiune editata, care sa poata fi difuzata la radio. Fara succes, din fericire. Dupa ce DJ-ul Kenny Everett a primit o copie din partea trupei si a difuzat-o de mai multe ori in doar doua zile, impactul a depasit asteptarile, discul a fost lansat la sfarsitul lui octombrie 1975 si avea sa ramana pe prima pozitie a topului britanic pret de noua saptamani. Celebrul videoclip, regizat de Bruce Gowers, a ajutat enorm la succesul melodiei.
Dupa cele doua albume ale caror titluri erau “imprumutate” de la filme ale fratilor Marx, A Night at the Opera (1975) si A Day at the Races (1976), celebrul Groucho Marx le-ar fi multumit pentru omagiu, dar a avut o mica, foarte mica rugaminte. Urmatorul album Queen sa poarte numele unuia dintre filmele sale preferate – Duck Soup/Supa de rata. Amuzati, cei de la Queen au refuzat totusi ideea, iar noul disc s-a numit News of the World.
Pe 18 septembrie 1976 Queen sustineau un concert gratuit la Hyde Park, Londra, dar nici trupa, nici organizatorul evenimentului (Richard Branson) nu ar fi putut prevedea succesul inregistrat – peste 150.000 de spectatori, pe atunci un record. Concertul a fost filmat si isi asteapta inca o mult promisa lansare oficiala.
Fara prietenia dintre Michael Jackson si Freddie Mercury trupa nu ar fi lansat niciodata ca single Another One Bites the Dust, piesa lui John Deacon ce va deveni repede unul dintre cele mai mari succese pentru Queen. Convinsi ca nu va fi un succes, fiind prea diferita de tot ce purtase inainte semnatura Queen, ceilalti trei membri ai trupei au ezitat indelung. Abia dupa ce Michael Jackson – ce asistase la cateva dintre concertele Queen – a reusit sa ii convinga, single-ul a fost lansat, si avea sa vanda peste sapte milioane de copii.
Cea mai importanta colaborare intre Queen si un muzician celebru, Under Pressure, a aparut dintr-o intamplare. Cei patru lucrau la Mountain Studio din Montreux – loc ce va juca un rol esential in ultima parte a istoriei componentei originale – la noul album, Hot Space, si intr-un dintre zile aici a venit si David Bowie, care trebuia sa inregistreze o piesa. Convins initial sa colaboreze la piesa Cool Cat, Bowie le-a propus celor patru sa compuna impreuna o piesa, Deacon a gasit rifful iconic de bas (pe care il uitase, dar din fericire Roger Taylor il retinuse) si in scurta vreme avea sa ramana in lista pieselor din fiecare concert Queen.
In 1983 trupa ar fi trebuit sa revina cu un nou turneu in America de Sud, dupa succesul inregistrat in 1981 cu o serie de concerte, si chiar s-au facut primele pregatiri si au fost imprimate cateva modele de afise. Din pacate, dupa insuccesul inregistrat cu albumul precedent, Hot Space (1982), considerat prea “disco” si prea avangardist de fanii Queen, tensiunile din formatie si nevoia celor patru de a lua o pauza, au facut ca ambitioasa idee sa ramana doar un alt proiect abandonat.
La fel ca multe alte trupe, si cei de la Queen au inregistrat si lansat un single de Craciun, Thank God It's Christmas, aparut in 1984 si neinclus pe un album oficial. Chiar daca devenea astfel o raritate pentru fani piesa nu s-a bucurat de prea mult succes si a fost mai tarziu catalogata chiar de Brian May ca un semi-esec.
Cand Queen au lansat videoclipul piesei I Want to Break Free, in care apareau imbracati ca femei, parodiind serialul britanic Coronation Street, ideea apartinandu-i lui Roger Taylor. Daca single-ul a fost un succes in Europa, in America a fost in mare masura un esec, reusind sa starneasca revolta publicului mai conservator, care nu intelegea nici in ruptul capului de ce patru muzicieni se imbraca in femei, mai ales dupa ce Mercury isi pastrase pentru prima parte a clipului celebra mustata. In ciuda promovarii, rezultatele in topuri au fost modeste, asa ca cei patru au decis (prea putin inspirati) sa nu mai concerteze in SUA, pierzand astfel numerosi fani si o uriasa piata muzicala, pe care o vor recupera mult mai tarziu.
Pe masura ce boala lui Mercury avansa, cei patru erau constienti ca nu mai au foarte mult timp la dispozitie, asa ca au inceput sa lucreze la ceea ce trebuia sa fie ultimul album, Innuendo, lansat in februarie 1991 si considerat de critici unul dintre cele mai bune discuri Queen.
Albumul Greatest Hits I, lansat in 1981, este unul dintre cele mai vandute din lume, cu peste 35 de milioane de discuri (vinil, casete, CD) vandute pana acum. Al doilea volum, Greatest Hits II, din 1991, a vandut pana acum peste 17 milioane de bucati.
Fan clubul oficial Queen este cel mai longeviv fan club al unei formatii rock.
A.L.
Martie 2016
