De la Peri la Sapanta

Multi nu stiu ca in evul mediu Maramuresul era cat pe-aci sa fie inca o tara romaneasca independenta, dupa modelul Tarii Romanesti si al Moldovei. Nu a fost sa fie. Tot ce s-a pastrat, vremelnic, din acel magnific proiect a fost legendara manastire din Peri, de pe malul drept al Tisei, care astazi renaste pe malul stang, la Sapanta. Iertare pentru Dragos Voda Cu lecturi dupa Ureche cronicarul, romanticii nostri din veacul al XIX-lea instituisera un adevarat cult pentru Dragos Voda, socotit descalecatorul Tarii Moldovei. Mii si mii de scolari au invatat pe de rost celebrele versuri ale lui Vasile Alecsandri: "Dragos, mandru ca un soare, / A plecat la vanatoare. / Ghioaga si sageata lui / Fac pustiul codrului" s.a.m.d. Dezamagirea a fost mare cand s-a descoperit ca Dragos cucerise Moldova in numele regelui Ungariei, caruia ii era vasal. S-a dovedit ca adevaratul intemeietor al Moldovei independente a fost Bogdan Voda, care i-a si alungat de acolo pe urmasii lui Dragos. Totusi, istoria Dragosestilor nu e atat de simpla. Astfel, in vechime, teritoriul Perilor, din dreapta Tisei, era o mosie a respectivei familii voievodale. Fara a exista o confirmare scrisa, se pare ca pe la sfarsitul veacului al XII-lea sau la inceputul celui de-al XIII-lea la Peri se infiintase o sihastrie, intretinuta de strabunii lui Dragos, cu hramul Arhanghelului Mihail, protectorul acestei familii. Traditia Manastirii Ramet leaga intemeierea acestui sfant lacas de lucrarea ieromonahilor Romulus si Ghenadie, care ar fi plecat de aici, la leatul 1215, punand temelia Manastirii Sfantul Mihail din Perii Maramuresului. Cert e ca in prima jumatatea veacului al XIV-lea comunitatile isihaste de pe Tisa Superioara s-au grupat la Sihastria Peri, pe care Dragos Voda si fratele sau Drag din Bedeu au inzestrat-o cu mosii si alte bunuri, inaltand o biserica, dandu-i acelasi hram ca al vechii sihastrii. Astfel constituita, manastirea avea sa joace un rol de frunte in istoria Bisericii Ortodoxe Romane din Maramures si din inca sapte tinuturi. Pentru libertatea Maramuresului Dupa venirea lui Bogdan Voda la tronul Moldovei, fratii Balcu si Drag au condus Tara Maramuresului, ca voievozi, vreme de 30 de ani. Luandu-l ca exemplu pe Bogdan, au vrut sa intemeieze si ei, la nord de Carpati, o tara romaneasca independenta. In acest scop, pentru inceput, ei au actionat ca importanta institutie a romanilor de aici, Biserica Ortodoxa, sa nu fie supusa vreunei episcopii straine. Asa au obtinut din partea patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului ridicarea Manastirii Sfantul Arhanghel Mihail din Peri la treapta de Stavropighie Patriarhala, cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din Maramures si a inca sapte tinuturi. Egumenul Pahomie, ruda apropiata a lui Dragos Voda, a fost investit cu atributii episcopale. Cele opt tinuturi care s-au aflat sub jurisdictia Stavropighiei de la Peri au fost: Maramuresul, Salajul, Arva, Ugocea, Beregul, Ciceul, Ungurasul si Almasul Bihorean. Pe 13 august 1391, printr-o diploma patriarhala, Manastirea Peri a fost instituita cu atribute episcopale, avandu-l ca intai episcop pe Simion Moldoveanul. "Dumnezeu a inceput sa vorbeasca in limba romana" Manastirea Peri a ajuns un adevarat centru de spiritualitate romaneasca. Aici a functionat o scoala unde erau pregatiti preoti ce urmau sa slujeasca in bisericile din acest spatiu romanesc. Monahi rabdatori copiau caligrafic carti de slujba si de invatatura pentru preoti. Unii stiau si limbi straine si au tradus carti in limba romana. Printre acestea se numara si "Legenda Duminicii", talmacita in romaneste in anul 1391; dupa opinia unor specialisti, acesta este cel mai vechi text scris in limba romana dintre cele pastrate si descoperite. Tot aici au fost scrise si renumitele Texte Rotacizante. Aici s-a lucrat mult pentru introducerea limbii romane in biserica. La Peri s-au tradus pentru prima oara carti din Biblie, dintre care unele s-au pastrat. Tot la Peri s-au scris cele patru parti ale celebrului "Codice Voronetean". Apoi s-au tradus Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana, Psaltirea Hurmuzachi s.a. "Mare si sfanta ramane aceasta lucrare de traducere, pentru ca de atunci Dumnezeu a inceput sa vorbeasca in limba romana cu neamul nostru", scrie prof. dr. Nutu Rosca in monografia "Manastirea Sapanta-Peri", citat de parintele Grigore Lutai, care, preluand istoricul manastirii din aceasta lucrare, ni l-a transmis noua. Dar din dar se face! La Manastirea Peri a functionat si o tipografie in care s-au tiparit cateva carti, printre care doua in romana si trei in slavona. Existenta Manastirii Peri a fost curmata in anul 1703, pe vremea rascoalei antihabsburgice conduse de Francisc Rakoczi al II-lea. Episcopul si calugarii au fost alungati, teritoriile si bunurile lor au fost confiscate de regimul maghiar, cladirile anexe au fost distruse, biserica a fost arsa din temelii iar zidurile ramase in picioare au fost daramate. Renascand din cenusa, la Sapanta Un alt istoric al Manastirii Peri, Dan Nichi, scrie: "Ce nu au stiut atunci asupritorii este ca un astfel de loc nu poate fi desfiintat... Chiar daca fizic au distrus cladirile, chiar daca oamenii au plecat in alte parti, acel lacas a ramas sfant in inima si constiinta romanilor si avea sa renasca din cenusa peste ani in Sapanta, la mica departare de locul unde vremelnic a vegheat la pastrarea tezaurului de credinta a poporului roman". Dupa cel de-al doilea razboi mondial, localitatea Peri a fost anexata de URSS, astazi fiind in componenta Ucrainei. Se invecineaza cu localitatile Apsa de Jos la Est, Stramba la Nord si Tarasul la Vest. Spre Miazazi este marginita de raul Tisa, la mica distanta de Sapanta. Actuala Manastire Sapanta-Peri este ctitorita de Carmen si Grigore Adamescu. Prin darurile generoase ale familiei ctitorilor si prin stradania preotului Grigore Lutai, in nord-vestul Romaniei s-a ivit cea mai inalta biserica de lemn din Europa, atingand 75 metri de la pamant spre cer. Crucea din varful turlei are 7,50 metri inaltime si o greutate de 430 kg. Cele patru cruci ale bisericii sunt poleite cu 4,30 kg de aur. Manastirea de maici va fi de departe cea mai frumoasa din tot Maramuresul istoric. Este amplasata intr-un frumos parc dendrologic, intr-o padure multiseculara. Biserica, asezata pe un soclu de piatra, este construita in stil maramuresean, din lemn masiv de stejar, cu trei niveluri si, sus, cu un paraclis. Parinte Lutai nadajduieste ca sfantul lacas va fi gata la anul. Inca de pe acum biserica este un superb monument de arhitectura, iar prin amintirea de peste Tisa poate fi considerata si monument istoric. Am vazut la Sapanta turisti, romani si straini, muti de admiratie. Un articol de Adrian Bucurescu