Trei, cred, sunt deformarile de imagine de care se "bucura" acest istoric in mediile noastre intelectuale de azi: 1) a facut politica de partid pe vremea guvernarilor Conventiei Democratice si a ramas in siajul tuturor resentimentelor provocate de acestea (ca fiind guvernarile care "au omorat speranta romaneasca"); 2) nu este prezent in jurnalistica de zi cu zi si nu se implica in dezbaterile curente, aparand, din cauza asta, ca un fel de ins singuratic pe vremea gastilor opiniote (formatori de opinie dependenti de grupuri de interese); 3) s-a asociat, in ultima vreme, cu imaginea lui Gigi Becali, pe care opinia intelectuala l-ar simpatiza doar daca n-ar mai trebui sa-l simpatizeze ori daca ar fi urmasul lui Malaxa.
Cert este, insa, ca pierderile de imagine ale autorului de care vorbim sunt si pierderi ale intelighentiei de azi, pentru ca opiniotii nostri raman in sucul propriu al unei politologii dupa ureche si risca sa-si cronicizeze urechismul cata vreme nu vor sa inteleaga faptul ca istoricul este acela care ofera veritabila materie prima politologului, iar nu jurnalistul.
Iata, de pilda, cateva premiere de istoriografie culese din cea mai recenta carte a lui Stoenescu "1989-1990. Din culisele luptei pentru putere. Prima guvernare Roman", editura RAO, 2006:
- Petre Roman recunoaste, intr-un interviu inedit realizat de Stoenescu insusi, ca, in octombrie 1990, a cerut Ambasadei URSS de la Bucuresti sa retraga din Romania comandourile sovietice (25-30 de mii de oameni);
- prima descriere exhaustiva a implicatiilor juridice ale suspendarii Constitutiei din 1965 in perioada 22 ianuarie 1989 - 20 mai 1990;
- prima descriere a programului din umbra al liderilor CFSN (si, apoi, CPUN): formarea "salbatica" a capitalului privat romanesc prin jefuirea legala (si in vid de legalitate) a patrimoniului national;
- prima descriere a "biografiei" capitalului enorm acumulat de Sorin Ovidiu Vantu si a faptului ca FNI a fost o afacere oculta a statului roman impotriva cetatenilor romani;
- prima descriere exhaustiva a consecintelor politice rezultate din faptul ca Marile Puteri, pana in 1991, august, lasasera Romania in zona de influenta a Moscovei sovietice;
- prima cotrobaire sistematica intr-un maldar de documente fara circuit public, peste o suta de astfel de texte (de o importanta majora);
- prima cercetare sistematica, prin interviuri de sertar, a martorilor si actorilor esentiali ai evenimentelor din 1989-1990, abordati cu intrebari pe care un ziarist nu le poate pune cata vreme n-a cotrobait sistematic prin arhivele fara circuit public.
Nu mai insist. Stoenescu este singurul istoric autor de carti despre perioada 16 decembrie 1989 - 20 mai 1990. Restul autorilor de carti despre aceasta perioada sunt jurnalisti ori politologi. Singurul fiind, este si cel mai bun. Dar va ramane multa vreme cel mai bun din doua motive: 1) a stiut in ce arhive sa caute datorita educatiei militare pe care o are si a facut-o fara griji, datorita neimplicarii sale in represiunea armata ceausista; 2) i-a prins la timp pe martorii si actorii esentiali si i-a intervievat, ceea ce istoricii de maine nu vor mai putea face, caci, de pilda, si Iliescu e om, iar oamenii ca el sunt muritori...
