Biografie Alighieri Dante
Dante Alighieri (29 mai 1265, Florenta - 23/24 septembrie 1321, Ravenna), poet si filozof italian, om politic florentin si totodata cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodopera a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limba italiana, Sommo poeta ("poet in cel mai inalt grad").
"Dante era un om de statura mijlocie, cu un umblet grav si linistit. Avea o fata lunga, nasul acvilin, ochii mari, pielea bruna, parul negru si des, totdeauna cu o cautatura melancolica si ganditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante).
Viata lui Dante este strans legata de evenimentele politice din Florenta. In acea perioada, Florenta era pe cale sa devina orasul cel mai important si puternic din Italia centrala. Incepand din 1250, un guvern comunal compus din burghezi si meseriasi inlatura suprematia nobilimii si, doi ani mai tarziu, se bat primii "fiorini" de aur, moneda forte a comertului european.
Conflictul dintre "Guelfi", fideli autoritatii papei, si "Ghibellini", partizani ai primatului politic al imparatilor germani ai "Sfantului Imperiu Roman", se transforma intr-un razboi intre nobili si burghezie. La nasterea lui Dante, dupa indepartarea Guelfilor, Florenta se gasea in puterea Ghibellinilor. In 1266, Guelfii revin la putere si Ghibellinii sunt expulzati din oras. La randul lor, Guelfii se divid in doua fractiuni: "bianchi" (albii) - care incercau sa limiteze hegemonia papei - si "neri" (negrii).
Dante se naste la Florenta pe 29 mai 1265 intr-o familie din mica nobilime, tatal - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit in copilarie si tatal atunci cand Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tineretii, dupa cum singur spune in opera sa "La Vita Nuova", este intalnirea in 1274 cu Beatrice (nobila florentina Bice di Folco Portinari), pe care o vede doar de trei ori, fara sa fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodata. Indragostit de ea pana la adoratie, Beatrice devine simbolul angelic al gratiei divine, pe care o va canta exaltat in "La Vita Nuova" si mai tarziu in "Divina Commedia".
Se cunoaste putin despre educatia primita, dar creatiile sale scot in evidenta o eruditie deosebita pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia si retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figura importanta in "Divina Comedie". In Florenta, audiaza prelegerile de filozofie si teologie la scolile franciscane (pe langa Biserica Santa Croce) si dominicane (la Biserica Santa Maria Novella), studiind mai ales pe Aristotel si pe Toma d'Aquino . Se stie ca in 1285 Dante se afla in Bologna si este foarte probabil sa fi studiat la vestita Universitate din acest oras.
La varsta de 20 de ani se casatoreste cu Gemma Di Manetto Donati, o femeie care apartinea unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare. Aceasta avea sa ii daruiasca patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni si Antonia. In 1292, doi ani dupa ce Beatrice moare, Dante incepe sa scrie "La Vita Nuova". In acelasi timp se angajeaza in viata politica turbulenta din acel timp, imaginand in persoana imparatului "Sfantului Imperiu Roman" mitul unei posibile unitati politice. Totusi, in 1293, in urma unui decret prin care nobilii erau exclusi de la orice activitate politica, Dante este constrans sa se dedice numai creatiei literare. Doi ani mai tarziu, acest decret este abolit, cu conditia ca persoana interesata sa faca parte dintr-o corporatie artizanala.
Dante se inscrie in corporatia medicilor, farmacistilor si in cea a bibliotecarilor, ca "poet". Se afiliaza fractiunii "Guelfilor albi", care se opuneau influentei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. In 1295 este trimis in San Gemigniano cu o misiune diplomatica, iar in 1300 este ales ca magistrat, unul din cei sase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcatuia "Signoria". La indemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - "albii" si "negrii" - din randul Guelfilor, au fost exilati pentru a se mentine linistea in oras. In timp ce Dante era la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, factiunea "negrilor" preia puterea politica in Florenta si lui Dante i se interzice prezenta in oras fiind totodata condamnat la o amenda drastica.
Neavand suma necesara este fortat sa paraseasca Florenta, oras in care daca se va mai intoarce vreodata va fi pedepsit cu moartea. Convins ca a fost inselat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII intr-unul din cercurile "Infernului" din "Divina Comedie".
Odata cu anul 1304 incepe pentru Dante un lung exil. El nu se va mai intoarce niciodata la Florenta. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, la Paris intre 1307-1309, iar mai tarziu la Ravenna.
In 1310, sperantele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea in Italia a imparatului Henric al VII-lea de Luxemburg, in care vedea rezolvarea rivalitatilor dintre orasele italiene. Moartea brusca a lui Henric, in 1313 la Siena, intrerupe restaurarea puterii imperiale. In 1316, conducerea orasului Florenta il invita sa se intoarca din exil, dar conditiile umilitoare erau aceleasi ca pentru un infractor iertat.
Dante respinge cu demnitate invitatia, spunand ca nu se va intoarce decat daca i se va restabili in intregime onoarea ("senza onore e dignita di Dante....a Firenze non entrero mai").
In 1319 Dante este invitat la Ravenna de catre Guido Novello da Polenta, conducatorul orasului. Doi ani mai tarziu este trimis ca ambasador la Venetia. In timpul calatoriei de intoarcere sufera un atac de malarie si moare in noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se gaseste si astazi mormantul sau.
