Centrul National al Dansului (CNDB) a fost creat cu scopul de a promova dansul contemporan. In 2006, cu cei 2.137.000 de lei primiti de la Ministerul Culturii, Centrul a finantat 21 de proiecte, incurajand cercetarea si experimentul in campul practicilor din arta contemporana. CNDB mizeaza pe artisti nonconformisti si pe discursuri coregrafice originale, printre care se remarca cele ale lui Eduard Gabia sau Florin Flueras. In 2006, Centrul a devenit o scena extinsa la nivel international, gazduind spectacolul `Labo-mix`, creatie de grup ce a reunit artisti din sase zone francofone europene, la Sommet-ul Francofoniei din toamna.
Dupa ce a dansat doi ani la Komische Oper in Berlin si a prezentat spectacole de la Viena la Paris, directorul centrului, Mihai Mihalcea, este convins ca Bucurestiul poate deveni un centru important pentru dansul european.
EVZ: De un an esti director la Centrul National al Dansului. Ce ti-a reusit in 2006?Mihai Mihalcea: Sunt chiar mai multe decat ne-am propus. A fost un tur de forta si al echipei, si al artistilor. Bineinteles ca, fiind un spatiu nou, unic in felul sau, existand posibilitatea unor finantari, o premiera pentru dansul din Romania, normal ca au rasarit dintr-o data foarte multe proiecte, 21, mai precis.
N-ai cum sa ajungi la calitate daca nu treci si prin latura asta, a numarului mare de proiecte. Dansatorii si coregrafii au un loc unde sa repete si vad permanent ce fac ceilalti. Vad ceva nou aproape in fiecare saptamana, e extraordinar. Simt foarte tare responsabilitatea fata de public, pentru care exista un avantaj. El poate vedea spectacole de dans contemporan intr-o locatie usor reperabila. A existat sprijinul financiar din partea ministerului, n-am avut niciun fel de probleme, desi m-am asteptat la inceput la mici interventii si presiuni. Nu spun asta doar pentru a da bine la ziar, ca sa vada ministrul si sa-mi dea mai multi bani.
Ce nu ti-a reusit in anul acesta? La nereusite, n-avem o echipa tehnica, necesara pentru o institutie care prezinta saptamanal spectacole. N-avem masinist, nici electrician si nici schela pentru lumini. Produsul artistic se afla cumva in aer, nesustinut de partea logistica. Aceste dezavantaje vin din faptul ca aceasta institutie a fost creata pe bucati. De fiecare data s-a mai adaugat cate ceva. Un an pe hartie, al doilea an am obtinut si o miniechipa. Buget serios pentru proiecte am primit abia pe la sfarsitul lui martie 2006.
Ce proiecte au iesit cel mai bine?Mi-ar fi foarte greu sa fac un top. Ramane la latitudinea publicului, a criticilor. Am avut coproductii, piese prezentate in mai multe tari. Dansul a fost pentru prima oara prezent in Festivalul National de Teatru. Am avut selectia de filme atunci aduse de Centrul `George Pompidou`, din Franta, prin sprijinul Institutului Francez. Un alt proiect reusit a fost cu Zilele Dansului German la Bucuresti, gratie Institutului `Goethe`.
Atunci publicul n-a avut loc, erau oameni in picioare, pe sus, pe jos, pe pereti, in toate partile. Avem proiectul `CorpoRealitati` prin care vrem sa contaminam cu dans oameni din alte domenii, cum ar fi scrisul. Eu iau in calcul mai multe aspecte cand ma gandesc daca un proiect a iesit foarte bine, nu doar vanzarea de bilete. Ce fel de ecou a starnit, ce a pornit de acolo, de la proiectul acela.
Pentru anul viitor ce spectacole pregatiti?Vrem sa facem o platforma a dansului contemporan prin septembrie. Ne pregatim cu dosarele pentru niste proiecte europene alaturi de partenerii nostri pentru Cultura 2007-2013. Noi facem parte din reteaua IDE, a tuturor centrelor de dans din Europa. Vrem si sa putem invita spectacole din strainatate. Altfel, ramanem desprinsi.
Tu ai dansat si la Paris, doi ani la Berlin, unde ai avut succes. De ce n-ai ramas acolo?Nici astazi nu m-as duce. Nu stiu daca suna ieftin, gaunos si patriotic, dar eu simt ca sunt din locul asta. De ce sa nu putem face din Bucuresti un centru important? Vreau sa spun ca abia acum descopar Bucurestiul, si-mi place din ce in ce mai tare, si ma indragostesc de ce-i aici. Devin constient de istorie, de toate aromele locului. De ce sa stau intr-un loc unde sa ma simt toata viata un intrus? Nu e pentru mine asta.
New York-ul danseaza
Brooklyn Academy experimenteaza
In lume exista centre celebre de dans contemporan, printre care Studio Center, Sadler’s Wells, Barbican Center din Londra si Studio New York City Center. Brooklyn Academy of Music are 2.200 de locuri si a devenit unul dintre cele mai avangardiste centre de dans din lume dupa al Doilea Razboi Mondial.
O Londra avangardista
Muzica, dans si savoare
Sadler’s Wells Theatre de pe Rosebery Avenue are 1.500 de locuri si este centrul unde dansul contemporan se experimenteaza cu succes, locurile fiind permanent ocupate la spectacole. The Barbican Arts Centre a fost deschis in 1982 si a costat 161 milioane de lire, echivalentul a 400 milioane de dolari. Barbican Hall are 2.026 de locuri.
Catalina George
