Henri-Pierre Danloux (24 februarie 1753 - 3 ianuarie 1809), pictor francez.
Orfan, a fost crescut de un unchi, de profesie arhitect. Incepand din 1770 a devenit ucenicul pictorului Nicolas-Bernard Lepicie. Expune pentru prima oara in 1771 la Exposition de la Jeunesse in Paris, iar in 1773 incepe sa lucreze in atelierul lui Joseph-Marie Vien, cunoscut pentru scenele sale istorice. Cand acesta a fost numit director al Academiei Franceze din Roma, in 1775, Danloux l-a urmat in Italia. A vizitat Neapole, Palermo, Florenta si Venetia, realizand schite in fiecare oras, fiind mai curand interesat de peisaje si de portrete decat de ruine si monumente. Realizeaza si un interesant portret al maestrului Jacques-Louis David.
Se stabileste in 1783 la Lyon si incepe sa lucreze ca portretist, mutandu-se la Paris in 1785. Devine un pictor foarte cautat de aristocrati, care ii comandau numeroase portrete, in buna parte datorita atentiei pe care o acorda artistul detaliilor, reproducand cu migala broderii si materiale scumpe. Dupa o perioada petrecuta la Roma, Danloux revine la Paris in 1789, pentru a realiza o serie de portrete ale membrilor familiei regale. Din cauza Revolutiei este nevoit sa plece la Londra.
Influentat de pictorii englezi in voga, incepe sa realizeze portrete de grup si in special portrete infatisand copii, surprinsi adesea in posturi naturale si spontane. Incepe sa picteze scene istorice, subiect pe care il va continua si dupa intoarcerea in Paris, fara succes. Ultimii ani ai carierei sale au fost umbriti de esecul sau de a se impune ca pictor de scene istorice.
