Nu-i plac evenimentele mondene, dar isi urmeaza pasiunea de o viata - rock-ul. Autohton si, bineinteles, alternativ."
La 1 ianuarie 1995 am venit la Editura Humanitas (Dumnezeule, cata vreme s-a scurs!). Fisa mea de post de atunci mentiona, printre altele, implicarea Editurii in Proiectul Bancii Mondiale de reformare a Invatamantului prin intermediul primelor manuale alternative din Romania.
Cultura editorilor in acest domeniu era aproape nula. Crescusem cu totii intr-un sistem totalitar in care manualul unic a fost, pentru decenii, unul din instrumentele de propagare ideologica prin si pentru educatie.
Am invatat odata cu autorii nostri, ne-au prins zeci de dimineti robotind pe ecranele computerului, am dat bun-uri de tipar sambata noaptea pe un colt de rotativa. In cativa ani, in Romania s-a format o industrie prospera a manualelor scolare care a ars etapele, s-a profesionalizat o elita a editorilor cu profil educational, iar editura pe care o conduc, Humanitas Educational (intemeiata in anul 2000) este un brand recunoscut si stimat pe piata, cu un slogan in care cel putin noi, cei din echipa, n-am incetat sa credem: "Invata altfel".
La scurt timp dupa 2000, conjunctura politica a dictat directii populiste cu iz electoral pe fiecare palier care a avut oarecum tangenta cu Invatamantul (sa nu uitam, ce experimentat vehicul ideologic este scoala!).
Pomana electorala era (este?) la ordinea zilei: pomana cu lapte si corn, cu autobuze pentru scolile satesti - si, de ce nu? - cu manuale, pentru care, in ciuda efortului enorm de conceptie, statul plateste sume derizorii, incurajand dumping-ul si produsele de proasta calitate.
Nici dupa 2004, cand parea ca vantul schimbarii incepe sa adie, lucrurile nu arata mai bine.
Lumea editorilor de carte scolara, a pionierilor manualelor "alternative", incepe sa devina ea insasi o lume alternativa, o normalitate de nisa, un bun-simt ca replica la grobianismul galagios din jur.
Constat, in plus, ca acest cuvant, "alternativ", imi urmareste existenta, nu numai in profesie, ci si in zonele vietii private si, in cele din urma, ale TIMPULUI LIBER. Am o casnicie care, dupa toate canoanele "mainstream-ului", ar fi trebuit sa se uzeze la peste 20 de ani vechime cat avem. In loc de asta, suntem ALTERNATIVI, iubindu-ne sau certandu-ne cu furia dintotdeauna.
Sotul meu, Liviu Papadima,
e decanul Facultatii de Litere. In locul unui universitar scortos, a venit din prima zi de decanat in blugi, este adorat pare-se de studente (atentie, fetele!) e, cum ar veni, un fel de decan ALTERNATIV. Fiica noastra, acum absolventa de stiinte Politice, a avut parte de acelasi spirit alternativ in spatiile casei si educatiei noastre, in asa fel incat ne poate reprosa ca la ea conflictul intre generatii inca nu se poate consuma.
Suntem poate una din putinele familii unde, fara sa ne fi propus, petrecem bucatele de vacanta facand impreuna turism ALTERNATIV in Vama Veche, organizand, alaturi de alti entuziasti, de cinci ani, festivalul de rock (ALTERNATIV) Stufstock.
N-o sa ne vedeti serile pe la receptii sau cocktail-uri
cu "lumea buna" din revistele mondene.
Nici la marile premiere mediatizate din teatrul romanesc unde vii ca sa te-arati...
In timp ce Liviu se retrage cu o carte-doua-trei sau
cu planul de cursuri al Facultatii pe nu stiu care semestru, eu imi urmez cealalta pasiune de o viata, muzica rock, prin cluburile bucurestene.
Am descoperit rock-ul (evident, ALTERNATIV) autohton odata cu primul Stufstock in 2003.
Pana atunci, luam de bun tot ce prindeam la posturile nationale
de muzica, de o mare tristete valorica si tot mai sufocate de un comercial agresiv. Am descoperit, o data cu primul Stufstock, o muzica rock care ar putea oricand rivaliza cu cele mai bune trupe din topurile de specialitate straine. Cati dintre cei care citesc aceasta confesiune au auzit de una din trupele pe care o sa le enumar aici: Kumm, Byron, Urma, Blazzaj, Luna amara? Cati le cunosc albumele, cati au vazut macar un concert live, nu playback cum ne-nvata la televizor? Probabil ca putini, deocamdata, mult prea putini, pentru ca, nu-i asa? sunt forme de cultura ALTERNATIVA la un mainstream vulgar si galagios.
Iulie 2007
