Structurată în șase capitole, cartea lui Dan Puric, scrisă la persoana întâi, este confesiunea unui om care se bucură de fiecare răsărit de soare și care, cu sensibilitate dar și cu luciditate, redecoperă, pentru sine dar și pentru noi, reperele necesare oricărui român: mama, pământul și martirii neamului.
Cu o scriitură simplă dublată de un fin simț al umorului, autorul cărții “Fii demn!” reconstruiește prin prisma unui demers personal o lume la răscruce, ce-și caută rostul dar care, în esența ei, nu și-a pierdut simțul valorii și credința.
Decupajele de viață, portretele, întâmplările relatate simplu, dar viu, versurile, poveștile și eseurile pregătitoare fac o lectură, aparent, ușoară a cărții.
Dar, abia după ce închizi cartea, îi înțelegi mesajul fascinant. Demnitatea nu se învață într-o lecție ci se deprinde din prima până în ultima clipă a vieții.
“Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul.De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.” (Vrăbiuța, pag.59)
Dan Puric, persoalitate marcantă a culturii românesti contemporane s-a impus nu doar ca actor si regizor de exceptie ci si ca om al cetatii, ca roman, ca intelectual care se autodefinea într-un interviu astfel:“Priviţi-mă ca pe o troiţă rămasă singură în Bărăgan. Va veni cineva să se închine. Nu e vorba aici de optimism, care nu e o categorie creştină, ci de nădejde. “
Actorul și regizorul Dan Puric este inventatorul unui limbaj unic de comunicare teatrală, creat prin alăturarea unor forme spectaculare diferite: pantomimă clasică şi comportamentală, dans popular românesc, rusesc, step, tango, flamenco, balet, dans contemporan, arte marţiale, pe care marstrul le foloseşte ca vehicol de trasmitere a unor idei, trăiri, sentimente dând spectacolului o formă originală, o viziune regizoralănouă care se adresesază unei categorii largi de public. Este vorba despre acel public, care indiferent de vârstă, are acces la un anumit tip de informație simbolică și metaforică. Este un limbaj ale cărui conotații se regăsesc în cotidian și real fără a banaliza însă arta teatrală.
Dan Puric semnează regia şi concepţia spectacolelor„Pantomimia”, „Toujour L`Amour”, „Costumele”, „Made in Romania”, „Hic sunt leones”, „Cei 150”, „Don Quijote” şi este protagonistul one-man-show-ului „Vis”
Cu aceste spectacole el a probat unicitatea, valoarea şi forţa artistică a acestui limbaj în peste 36 de state ale lumii (Austria, Irlanda, Germania, Elveţia,Iugoslavia, Coreea de Nord, SUA, Franţa, Israel, Ungaria, Macedonia, Egipt,Italia, Australia, etc).
Dan Puric a mai publicat doua carti: „Omul frumos“ si „Cine suntem“.
