Cartea de vineri”, asa se va numi rubrica saptamanala pe care criticul Dan C. Mihailescu - „Omul care aduce cartea”, de opt ani, la Pro TV - o va inaugura in „Evenimentul zilei”, pe 14 decembrie. Cronica reputatului critic va putea fi citita in pagina de cultura, in fiecare vineri.
Astazi, Dan C. Mihailescu implineste 54 de ani. EVZ ii ureaza „La multi ani!” si „Bun-venit in echipa noastra!”.
EVZ: Tocmai cand impliniti 54 de ani, va angajati din nou la o rubrica literara. De ce ati ales EVZ?
Dan C. Mihailescu: Se intampla ca implinesc venerabila varsta de 54 de ani. Si uite ca tot nu ma cumintesc gazetareste! De ales ne-am ales reciproc pentru rubrica asta. In redactia si mai ales in Senatul EVZ am o redutabila suma de prieteni cu virtuti... magnetizante, chef de lectura am nesmintit, carti apar, slava Domnului si editorilor, tot mai multe, mai frumoase si provocatoare, iar publicul dumneavoastra (si al „Cotidianului”) mi-e cel mai apropiat profesional si sufleteste. Sper sa citim cu folos impreuna.
Ce va propuneti in rubrica „Cartea de vineri” ?
E limpede ca intr-o pagina A 4 de 20 si ceva de randuri, adica in trei mii de semne, nu poti face cronica literara conform traditiei genului, ci doar o semnalare cat mai vioaie si atragatoare, un verdict sprijinit pe cateva citate, o legatura cu contextul, cu antecedentele, cu evolutia genului, ma rog, sa arunci o nada, sa creezi o ispitire de lectura.
Ce inseamna sa fii „Omul care aduce cartea” la Pro TV, zilnic, de opt ani ?
O raspundere din ce in ce mare. La inceput a fost un capriciu al postului si aproape o joaca pentru mine. Asta, fireste, dupa ce a fost cea mai cumplita provocare din viata mea.
La inceput, cand asteptam din trei in trei luni sa fiu scos in suturi din grila, vorbeam linistit si inconstient pentru „nebunii mei”, adica - imi inchipuiam eu - pentru cativa initiati care-si mai fac timp pentru lectura, din disperare sau plictis.
Acum, cand am vazut recent, intr-un supliment al revistei „22” dedicat TV-culturii, ca emisiunea are o audienta de 1,7, ceea ce presupune cateva sute de mii de spectatori zilnic, am inghitit in sec. Asta te incarca enorm si preface joaca in pedagogie, obligand brusc subiectivitatea sa se responsabilizeze si instinctul ludic sa se relativizeze. Totusi, sa te inhami la carti nu este o corvoada, ci o voluptate.
De ce ati ales critica literara?
De nevoie. Am inceput ca poet, imitandu-mi extatic mentorul, pe Ioan Alexandru. Cand mi-am inteles mimetismul flagrant, verdictul de autoanulare lirica a fost cel dintai pas in critica literara. Dupa care - paseist fiind - am cotit-o spre istoria literaturii, la Eminescu, Caragiale, Blaga, Cioran. Apoi am alunecat in critica de intampinare, iar acuma visez sa ma apuc de eseistica pe teme morale.
Ati publicat in ultimii ani trei volume despre „Literatura romana in postceausism”. Ce v-a impresionat cel mai tare din aceasta literatura?
Indubitabil, „Orbitorul” lui Cartarescu. Apoi „Adio, Europa” si tot ce inseamna fenomenul Ion D. Sarbu. Romanele lui Dan Stanca, Radu Aldulescu, Daniel Banulescu. In poezie, Ioan Es. Pop, iar la eseu - aparitia lui Patapievici, cartile lui Sorin Antohi, inteligenta Alinei Mungiu, taisul conservator al tanarului Mircea Platon...
Ma rog, ma rezum la cateva nume, ca sa va dau o idee de lumea in care ma misc. Pentru numele de ultima ora, va rog sa mergeti pe mana lui Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian. Incolo, ca sa stie cititorii dumneavoastra la ce sa se astepte, sunt un maniac al memorialisticii si corespondentei, un pasionat de Bucurestii vechi, un conservator care penduleaza euforic intre Cioran si Mircea Vulcanescu, intre o seara cu cantate de Bach si o dimineata rece pe munte.
CARTE DE VIZITA
Traducator al lui Ionesco
Nascut pe 12 decembrie 1953, la Bucuresti, Dan C. Mihailescu a absolvit in 1976 Facultatea de Limba si Literatura romana. Intre 1980 si 2003, a fost cercetator stiintific la Institutul de istorie si teorie literara „G. Calinescu”.
Din 2000, prezinta zilnic emisiunea „Omul care aduce cartea”, la Pro TV. A editat suplimentul „Litere, arte, idei” al „Cotidianului”, a publicat cronici in numeroase reviste si cotidiene, are 15 carti proprii si texte in zece volume colective. In 1982, a fost premiat de Uniunea Scriitorilor pentru debut, iar in 1999 pentru traducerea integrala a dramaturgiei lui Eugen Ionesco.
